Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleViața este o călătorie haotică pentru a supraviețui și puțini oameni ajung să realizeze că ceea ce este cu adevărat important sunt faptele și felul în care ne trăim viața! Puțini realizează că vernbul a fi este mai important decât verbul a avea.
O bătrână în vârstă de 83 de ani i-a scris o scrisoare despre viață prietenei sale care era mereu stresată și trăia o viață pe care abia putea să o ducă.
„Dragă Bertha,
Citesc tot mai mult și șterg praful tot mai puțin. Stau în curte și admir priveliștea, fără să îmi pese de buruienile din grădină. Petrec tot mai mult timp cu familia și cu prietenii și mai puțin muncind. Ori de câte ori este posibil, viața trebuie savurată ci nu îndurată. Acum îmi dau seama de aceste lucruri și încerc să le savurez.
Acum nu mai „păstrez” nimic: mă folosesc de cristalul și porțelanul bune ale familiei pentru fiecare eveniment special. Port puloverul meu bun când merg la piață. Nu mai păstrez parfumurile bune doar pentru ocaziile speciale, ci le folosesc chiar și atunci când merg la magazin sau la bancă. Cuvintele „cândva” și „odată” nu mai fac parte din vocabularul meu. Dacă asta merită văzut, de ascultat sau de făcut, eu vrea să vîd, să ascult și să fac asta imediat.
Nu știu sigur ceea ce ar fi făcut alții dacă ar știi că mâine nu vor mai fi, pentru că noi luăm totul ca pe ceva cuvenit. Cred că ar fi sunat membrii familiei și câțiva prieteni. Ar putea contacta niște prieteni mai vechi ca să își ceară iertare și să redreseze relațiile. Așa gândesc eu, dar nu voi afla niciodată. Acestea sunt puținele lucruri pe care nu le-am făcut și m-ar fi mâniat dacă știam că orele mele pe Pământ sunt numărate. M-aș fi mâniat că nu am scris anumite scrisori pe care voiam să le scriu.
M-aș fi mâniat că de prea puține ori le-am spus celor dragi cât de mult îi iubesc. Acum mă străduiesc să nu mai amân ceea ce aduce în viața noastră fericire și bucurie. În fiecare dimineață când mă trezesc îi mulțumesc lui Dumnezeu și îmi spun că această zi va fi una deosebită. Fiecare zi, fiecare moment, fiecare respirație – sunt adevărate daruri! Poate că viața noastră s-a dovedit a fi o melodie diferită față de ceea ce ne doream. Dar atâta timp cât încă suntem în ea, putem totuși să dansăm”.
