Era 17 iulie 2010, o zi de sambata, iar Adrian Paunescu era la Constanta si nu stia ca vede marea pentru ultima data. Inca avea 66 si de ani... Nu stia ca era pentru ultima data cand avea sa fie presedintele juriului Festivalului Mamaia Copiilor. Ca e pentru ultima data cand acorda un interviu pentru Jurnalul National...
Peste trei zile, la 20 iulie, era ziua lui. Implinea 67 de ani. Nu stia atunci ca va fi si cel din urma an... din care n-avea sa mai apuce sa traiasca nici macar jumatate. Pe 20 iulie urma sa apara si cel dintai roman publicat de poet.
"Vinovat de iubire". O poveste premonitorie poate... despre moarte, nu numai despre iubire, despre iubiri. Ca un jurnal despre el insusi si despre un alter ego... Un transfer de personalitate, daruit si asumat cu dragoste, cu nostalgie, cu tristete.
In acea zi, la 17 iulie, am vorbit cu Adrian Paunescu despre "Vinovat de iubire". Era vesel si se bucura ca, dupa 20 de ani de la momentul la care scrisese romanul, in 1990, imediat dupa Revolutia din decembrie, cartea avea sa iasa la lumina dezvaluind o alta latura a personalitatii lui...
Tot articolul, in Jurnalul National
Adrian Paunescu: Tiraj-record de carti pentru un poet roman in viata... "Generatia in blugi te saluta, maestre!"...
