Sfântul Apostol Andrei este cunoscut ca fiind Ocrotitorul României. Sfântul Andrei este sărbătorit pe 30 noiembrie. El s-a născut în Betsaida Galileia, în nordul Țării Sfinte. Acesta era pescar. Sfânta Scriptură indică faptul că numele de Andrei era prezent printre evrei. Romanii indicau faptul că numele de Andrei este legat de lupi. Legenda spune că acest nume deriva din vechea denumire a dacilor, daoi care însemna lup. Mai mult decât atât, lupul era un simbol al sanctuarelor Daciei.
Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, Sfântul Andrei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. În anul 357, moaștele Sfântului Andrei au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfințirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moaștele Sfântului Andrei în Italia, în catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. Părți din moaștele Sfântului Andrei vor fi pe rând duse și în alte catedrale din lume.
8 lucruri pe care nu le știai despre Sfântul Apostol Andrei
1. Sf. Apostol Andrei este fratele Sf.Petru
2. Numele popular al lunii decembrie Andrea, Îndrea, Undrea provine de la numele Sf. Apostol Andrei, luna de după data la care e sărbătorit Sf.Andrei ( 30 noiembrie
3. Crucea de la trecerea căii ferate poartă numele de “Crucea Sf. Andrei”
4. Vechimea numelui Andrei, la români, se fixează prin analiza formelor din primele secole, dovada o constituie prezența acestor forme păstrate prin filieră latină: Andrea, Îndrea și Undrea, precum și multe nume de familie: Andreiaș, Andriaș, Andrieș, Andric, Andriță, Andricu, Andreuță, Andru, Andraș, Andru, Andreș, Andrici, Druță
5. Sf.Andrei vine în Sciția Mică ( Scytihia Minor), teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, predicând populației geto-dace
6. Pentru Biserica Ortodoxă Română Sf. Andrei este numit cel dintâi chemat la apostolie, întâiul propovăduitor al Envangheliei pe pământ străromân
7. Sf. Andrei este “Apostol al neamului nostru”
8. Andrei, Andreia, prenume intrat de timpuriu în onomastica creștină. Numele de personană a existat și în greaca veche, Andreas, explicat prin forma de nominativ–genitiv, a substantivului ( andras) care înseamnă “bărbat”. Prezența numelui în Noul Testament, în Evanghelia după Matei, precum și popularitatea Sfinților ce au purtat acest nume, au făcut posibilă frecvența mare a acestui prenume în spațiul creștin, cu precădere în cel ortodox.
Sursă de informare: Dicționar onomastic creștin, Aurelia Bălan-Mihailovici
Sursă foto: crestinortodox.ro
Maria Ghiorghiu, o nouă profeție teribilă: ”Urmează o iarnă cumplită. Vom avea multă, multă zăpadă!”... Ajutoarele de încălzire s-ar putea majora: Câți bani va primi o familie, lunar, de la stat...
