Se poate sa fi fost pe vremea lui Burebista. Marele, puternicul si viteazul conducator al dacilor.
Bijutierii daci, mesteri cu har in prelucrarea aurului, aveau de dus la bun sfarsit o lucrare maiastra. Podoabe speciale, cum nu se mai facusera pana atunci: mai multe bratari, masive, fantastice.
Aveau sa fie folosite in ceremonii speciale. Ritualuri. Sa fie purtate de oameni de vaza, sa impleteasca legatura intre oameni si Zeul cel Mare (Zamolxe). La final, podoabele urmau sa fie ingropate in pamant. Ca sa ramana pentru eternitate legatura dintre daci, zeii si pamanturile lor.
Se poate sa fi fost asa. Se poate sa fi fost facute din alte ratiuni. Puteau fi purtate de oameni de vaza, barbati sau chiar femei la intalniri importante cu aliatii sau cu dusmanii. Ca sa arate bogatia regatului dac. Si puterea. Sau erau purtate in lupte de capetenii. Sa intimideze...
Oricum, intr-o zi, acum vreo doua mii de ani, undeva in pamantul Daciei, in capitala si inima ei Sarmizegetusa Regia, in diferite locuri, 24 de bratari din aur masiv, de o stranie frumusete, au fost incredintate pamantului. Si asa au devenit comori. Au nascut si ele legende, adaugandu-se multelor legende despre marile comori ale dacilor, cele care nu au incaput pe mana romanilor pentru a face Roma sa straluceasca.
Comoara de 24 de bratari a stat ascunsa doua mii de ani. Pana in ziua cand stralucirea aurului a intunecat mintile unor oameni, care au inceput sa scormoneasca pamantul. Au trezit din somnul milenar aurul frumos prelucrat de marii mesteri daci, l-au smuls din locul ofrandei si l-au trecut dincolo de inima Daciei, dincolo de hotarele tarii. L-au furat si aproape i-au pierdut povestea ce ar fi putut sa o spuna daca erau gasite de arheologi!
Tot articolul, in Jurnalul National
Baietelul din Mangalia, disparut miercuri, gasit mort... Scandal de proportii intre romii stramutati si locuitorii unui sat din Mures...
