Maria s-a nascut in Anglia, fiind fiica ducelui Alfred de Edinburgh, fiul Reginei Victoria si al ducesei Maria Alexandrovna, fiica tarului Alexandru al II-lea. Ar fi putut fi Regina Marii Britanii daca ar fi ramas pe plaiurile natale si ar fi acceptat casatoria cu tanarul care se indragostise de ea, numeni altul decat cel care avea sa devina ulterior Regele George al V-lea. I-a fost sortita insa lui Ferdinand al Romaniei.
A sosit in regatul de la varsarea Dunarii in 1892, ca Printesa de Romania, si a fost ingrozita la inceput de necunoscutul ce i se asternea in cale, insa a invatat cu usurinta graiul romanesc. A purtat tot timpul in gand sfaturile mamei sale, care, in vreme ce fiica sa se afla in prag de plecare, i-a reamintit sa aiba grija la tinuta pe care o va adopta, aspect care face parte din indatoririle unei printese. Si nu nu¬mai atat: "Mai spusese si urmatoarele: «Mergi intr-o tara ortodoxa; sa-i cinstesti Biserica si slujbele si sa saruti crucea si Evanghelia cand ti le prezinta preotul si, cand vezi pe altii facand cruce, sa faci si tu.» Si eu urmai povata, cu toate ca la inceput, de cate ori faceam asta, imi venea sa mor de timiditate, crezand, cu oarecare dreptate, ca ochii tuturor sunt atintiti asupra mea", marturisea Regina Maria in "Povestea vietii mele". De altfel, in 1926, Regina Maria s-a convertit la ortodoxie, pentru a fi mai aproape de romani.
A plecat spre necunoscuta Romanie cu trenul si a ajuns cu o intarziere de cateva ore, din pricina troienelor de zapada. Pe peron, soldatii Regimentului Vanatorilor de Munte o asteptau cu muzica si urale.
"Curaj..., acum nimic nu mai putea opri ceasul ursit de soarta pentru prima intalnire cu cei care aveau sa fie poporul meu. Rotile scartaira, muzica se auzi tare si trupele insirate de-a lungul peronului incepura uralele. Uitandu-ma sfioasa pe fereastra, imi placu chipul soldatilor voinici, oachesti, mici, cu ochi negri, vioi, si dintii foarte albi. Aveau uniforme de culoare cenusie inchisa si purtau palarii ciudate, cu pene lungi de cocos, ce atarnau foarte jos, intr-o parte, la fel ca bersaglierii italieni", povestea Majestatea Sa.
Tot articolul, in Jurnalul National
