Despre Sobaru s-a spus ca e nebun, ca e drogat, ca a sarit de la balcon in Parlament pentru bani, pentru faima, pentru ceva concret. Nu incape in mintea unora ca exista oameni care pot avea curajul desuet de a protesta cu adevarat in tara in care altii aleg sa sfideze criza "ca baietii", arzand hartii de 500 de euro la televizor.
Adrian Sobaru, electrician la TVR, autor al unui gest fara precedent in istoria noastra recenta, nu e facut pentru lumea asta. N-are spirit de afacerist, nu minte, nu insala, nu gandeste urat, incearca sa-i ajute pe altii. "Prost de bun" si "un om simplu" sunt cateva dintre caracterizarile facute de cativa cunoscuti. Prima pacaleala de la viata si-a luat-o in 1989, cand a iesit pe strada pentru libertate.
Dezamagit de farsele pe care le vedea, s-a intors acasa, gandind ca cineva isi bate joc de tara asta. A dat un pumn in perete si si-a rupt mana de durere si neputinta.
Dupa 21 de ani, Sobaru a strigat iar "Libertate!" si s-a aruncat de la o loja a Parlamentului. Pe tricoul pe care-l purta scrisese cu o noapte inainte un citat din filmul lui preferat: "Ne puteti lua viata, dar nu si libertatea". N-a vazut imaginile cu el cazand nici acum. Inca nu poate. Pe jumatate in gluma, pe jumatate in serios, spune fara rautate ca i-ar fi placut sa cada pe partea cu reprezentantii puterii, ca sa-i faca mai buni. E de o modestie rara si ii multumeste lui Dumnezeu in fiecare zi pentru tot ce i-a dat si pentru faptul ca n-a ramas paralizat in urma caderii de la balcon.
Poate un om sa simta atat de acut disperare si grija cu privire la viitorul copiilor sai si nu numai, incat sa recurga la un asa gest? Avand un fiu autist, Sobaru a resimtit din plin lipsa de perspective pentru un copil cu probleme. N-a mai vazut luminita, numai drumuri inchise sau inutile. Desi i s-a propus sa-si speculeze capitalul de imagine castigat, electricianul de la TVR spune ca nu s-a gandit nici o clipa sa-si vanda gestul. Nici pentru mii de euro.
"Mi-au zis sa fac tricouri cu ce mi-am scris pe tricoul alb cand am sarit, mi-au zis sa apar in presa pe bani multi", dezvaluie cateva dintre sfaturile "prietenilor" cu spirit intreprinzator. Multumirile lui sunt parca de pe alta planeta: un buchet de flori adus de o necunoscuta la spital si imbratisarea vecinei de la etajul sapte pe care o mai ajuta la diferite treburi au fost tot ce avea nevoie ca sa simta ca durerile la frunte si la picior pe care le suporta nu sunt degeaba.
Adrian Sobaru locuieste intr-un apartament cu trei camere la ultimul etaj al unui bloc dintr-un cartier aglomerat din Bucuresti. Sunt sase persoane intr-o casa: cei doi soti, copiii, dintre care unul autist, un unchi cu probleme privind niste proprietati neretrocedate si o matusa.
Calin e baiatul de 15 ani, autist, care-ti da mana nesigur, dar oricand bucuros de musafiri. Curand se asaza la calculator si incepe sa exploreze tot felul de lucruri cu care apoi ii uimeste pe cei din jur. Alexia e vorbareata si seamana cu tati, abia asteapta sa povesteasca oricui despre hamsterul Rostogol si despre colectia de bilute pe care si le procura de la un tonomat cu fise de fiecare data cand ia un "foarte bine".
O familie obisnuita, pentru care vacanta inseamna un week-end pe an petrecut la mare, cu mari sacrificii. Si un cap al familiei care regreta cel mai mult acum ca in 16 ani de casnicie n-a putut sa-si duca sotia o data la restaurant.
Tot articolul, in Jurnalul National
Sorin Ovidiu Vintu s-a internat din nou in ziua procesului... UPDATE! Cinci copii din Slobozia, infectati cu Rotavirus...
