Se știe, fotbalul este asociat încă de la începuturile sale cu pasiunea, intensitatea, cu solidaritatea din interiorul grupului (de obicei de bărbați, dar și femeile se alătură în număr tot mai mare celor ce iubesc acest joc). Și, desigur, cu manifestările zgomotoase…
Fotbalul a început să fie un sport practicat la scară largă în jurul anului 1863, în Anglia. Încă de atunci fotbalul provoca emoții puternice, de la entuziasm la cea mai intensă disperare (când echipa preferată pierdea meciul).
Aproape că nu există alt joc sportiv care să genereze aceleași emoții intense. Fotbalul este un mod prin care fanii își găsesc o supapă emoțională, se eliberează de stresul vieții de zi cu zi, implicându-se în ceva simbolic, o luptă frumoasă între două echipe, cu reguli stricte și noblețe. Este atât de intensă experiența privitului unui meci, încât mulți spun că nu pot dormi înaintea unei confruntări ori că simt depresie la eșecul echipei favorite.
Ce este un fan adevărat?
Ca să fii un fan adevărat, se spune că trebuie să trăiești la maximum fotbalul. Să iubești jucătorii, să ții minte nenumărate date ale partidelor, date ale victoriilor și eșecurilor, să achiziționezi tot soiul de obiecte ce fac parte din universul fotbalistic.
Sunt fani care își populează casele cu imitații ale cupelor câștigate de echipa preferată, poartă tricoul jucătorului fetiș, ori stau și privesc meciurile pe un fotoliu tip minge. Asta înseamnă să iubești din tot sufletul fotbalul, să trăiești prin intermediul acestui joc, să nu fii absent din tribune, să susții favoriții. Este un stil de viață plin de ritualuri, de gesturi cunoscute între suporteri, de prietenii legate pe baza acestei pasiuni ca niciuna alta…
„Al doisprezecelea jucător”
Fanii care merg la meciurile ce se joacă în deplasare sunt, de obicei, în număr mai mic decât cei „de acasă”. Iar asta antrenează comportamente specifice de grup.
Cei aflați în majoritate - „acasă” -, vor striga mai tare, vor afișa o agresivitate mai mare (deseori cu consecințe serioase) iar „suporterii de vreme bună” (adică cei care vin numai ocazional la meciuri) vor fi ținta disprețului, pentru că, se spune, ei nu sunt atât de implicați și nu știu detalii despre echipa susținută.
Să fii suporter presupune să treci printr-un rit de inițiere, ani de mers la meciuri în tribune, studiu al echipelor favorite și al istoriei acestora. Toate pentru a fi acceptat, în final, în rândul fanilor adevărați.
Suporterul adevărat se consideră „al doisprezecelea jucător”, cel care aduce susținerea emoțională necesară victoriei, prin toate gesturile pe care le face: de la cântat imnul echipei favorite, agitatul steagului echipei sau intimidarea adversarilor până la opoziția fățișă la hotărârile arbitrilor!
Fotbalul și moștenirea peste generații
Fotbalul este un mod prin care oamenii întrețin legături de prietenie și de atașament bazat pe interese comune, ei dezvoltă un fel de a doua familie și vorbesc despre ceilalți ca despre „frații” și „surorile” din club.
Fanii împărtășesc ceva special și solidaritatea lor este, de obicei, mai puternică decât în cazul unei relații obișnuite de prietenie. În plus, relațiile de solidaritate mediate de acest joc se extind și în familie. Nu rare sunt cazurile în care susținerea pentru echipa X sau Y este ceva transmis peste generații. Dacă tatăl a fost suporter Dinamo, fiul va fi la fel. Și nu este acest fapt o dovadă superbă de moștenire culturală?
Fiul lui Michael Schumacher a scăpat un detaliu despre starea tatălui său! Destăinuirea uluitoare pe care i-a făcut-o un... Cel mai mare câștig la pariuri în România! Bilet fabulos al unui român care s-a îmbogățit...
