Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleVenit la Steaua pentru o sumă record în fotbalul intern, peste două milioane de Euro, Denis Alibec a intrat rapid în planurile de viitor ale patronului Gigi Becali. Deși jucătorul nu demonstrase absolut nimic la FCSB, patronul se bătea în piept că are oferte de zeci e milioane pentru jucător. De la prima ”ofertă” până azi au trecut luni bune. Alibec e tot la FCSB și, spre necazul lui Becali, e tot mai ieftin pe zi ce trece.
Timpul a demonstrat faptul că Gigi Becali visa cu ochii deschiși. Era imposibil ca un jucător precum Alibec, talentat, e adevărat, însă un jucător plin de ifose și fără nicio realizare uriașă pe plan intern și extern, să aibă oferte de 10-20 milioane de Euro. Pentru a înțelege lipsa de logică a ofertelor, aflați că acestea veneau din Anglia. Cum ?! Un jucător care e ZERO BARAT la jocul aerian e dorit în Anglia ? Da. V-ați prins. Becali a jucat la cacealma în speranța că mulți se vor înghesui la poarta lui Alibec.
Din fericire pentru străini și din păcate pentru bugetul lui Becali, nimeni nu l-a dorit cu adevărat pe Alibec. Sau, dacă a făcut-o, nu a oferit niciodată o sumă așa de mare. Și încă ceva. Nu veneau din Regatul Britanic ofertele. În final, mai mult ca sigur, Alibec, dacă va pleca de la FCSB, va ajunge la o echipă insignifiantă în fotbalul european. Probabil un Kayserispor sau o echipă similară. Asta dacă nu va prefera continuarea plafonării în fotbalul mioritc.
Alibec nu este prima vedetă a celor de la Steaua/FCSB care, de-a lungul anilor, a fost ”vândut”, fie de presă, fie de strategia lui Gigi Becali, la forțe ale Europei. La finalul anilor '00, un alt jucător al Stelei (de atunci), mult mai apropiat de patron și, s-o spunem pe românește, mult mai profesionist și mai serios decât Alibec, Mirel Rădoi, a fost purtat de zvonuri la câteva dintre cele mai mari cluburi europene.
Față de Alibec, Rădoi chiar juca la Steaua și chiar se dăruia trup și suflet pentru culorile roș-albastre. În perioada în care juca la trupa lui Becali, Mirel Rădoi a impresionat prin dăruirea de care dădea dovadă meci de meci. Nu avea nici 10% din talentul lui Alibec, însă compensa prin pasiune și sacrificiu. Și despre el s-a scris mult despre eventuale interese ale unor echipe din Vest. Inter, Arsenal și chiar Bayern Munchen părea a fi destinațiile ”căpitanului”.
În final, Mirel Rădoi a semnat...nu cu Inter, nu cu Arsenal și nici cu Bayern, ci cu saudiții de la Al Hila. În ianuarie 2009, Mirel Rădoi se transfera în Arabia Saudită, la echipa antrenată la acea vreme de românul Cosmin Olăroiu. În schimbul jucătorului de 28 de ani de atunci, Becali primea 6 milioane de euro.
În mod previzibil, mutarea lui Rădoi într-o lume a banilor, mai puțin a fotbalului, avea să însemne și punctul final în cariera sa la înalt nivel.
Dar Rădoi nu a fost singura vedetă a Stelei care a plecat la echipe minuscule la nivel mondial sau european. Actualul antrenor al FCSB-ului, Nicolae Dică, un om de bază la echipa roș-albastră în perioada 2004-2008, a plecat la o echipă modestă din Italia.
Imediat după Campionatul European din Austria și Elveția din 2008, Dică s-a transferat de la Steaua la Catania, echipă din prima ligă italiană. Nici măcar aici, Dicanio nu a confirmat, evoluând foarte rar. În vara anului 2009, a fost împrumutat la echipa greacă Iraklis Salonic, al cărei antrenor era Oleg Protasov.
Nici decarul care i-a urmat lui Dică la FCSB, Cristian Tănase, nu a avut noroc de o echipă de prim rang. În 2015, la 28 de ani playmakerul roș-albaștrilor semna cu formația Tianjin Teda pe doi ani. Salariul era bun: un milion de Euro pe sezon. Nivelul ....Pentru Tănase, care a venit la Steaua în 2009, roș-albaștrii primeau un milion de euro.
În ultimul deceniu, de la Steaua au existat și jucători care au plecat la echipe bune sau foarte bune din Vestul Europei. Capul de afiș îl dețin cei doi fundași centrali, Vlad Chiricheș și Florin Gardoș.
Din păcate pentru cei doi apărători, aceștia nu au convins la echipele lor de club, Tottenham/Napoli și Southampton, iar acum sunt rezerve utilizate rar sau deloc, dacă ne uităm la cazul lui Gardoș.
