Pentru cei mai tineri, titlul nu este o păcăleală. Acum mulţi ani, România chiar învingea Argentina. Pe 3 iulie 1994, la Pasadena, în faţa a peste 90.000 de spectatori, pe o căldură infernală, tricolorii făceau un meci perfect şi se impuneau cu 3-2.
În tribune, Maradona se zbate ca un leu în cuşcă. Nu poate juca, după ce a fost prins, pentru a doua oară în carieră, că a consumat cocaină. Pe teren, fotbalul mondial făcea cunoştinţă cu alt Maradona, dar din Carpaţi. România lui Hagi, decarul care dansează în faţa tribunelor după goluri şi omul pe care l-ai fi urmat peste tot. Unde mai pui că atunci, printre toate emoţiile, românii îl cereau preşedinte.
După 11 minute era un şoc total pe Super Bowl. Ilie Dumitrescu îi mitralia pe argentinieni cu o lovitură liberă senzaţională şi România avea 1-0.
Avantajul l-am păstrat doar patru minute, căci Batistuta obţine un penalty controversat , după un duel cu regretatul Didi Prodan. Îl transformă tot el, semn că faza cu cine obţine nu trebuie să bată e doar pentru cei slabi si superstiţioşi, şi se face 1-1.
Şi acum haideţi să vorbim despre o fază superbă. Ştiu, cuvintele astea s-au mai pierdut pe parcurs, nu mai au aceeaşi strălucire, dar atunci, în 94, erau grele şi ne aveau în prim-plan. Hagi, Lupescu, Hagi, Ilie Dumitrescu, 2-1, România. Două un-doi-uri fenomenale i-au paralizat pe argentinieni, care n-au avut antidot pentru viziunea uriaşă a lui Hagi şi pentru finalizarea de clasă a lui Ilie Dumitrescu.
Dar asta nu e tot. "Am plecat pe contraatac, iar lângă mine îl aveam pe Selymeş. N-avea rost să i-o dau, c-o pierdea, era moartă, aşa că am mai aşteptat puţin. L-am simţit pe Hagi cum vine şi, normal, i-am pasat, fix în ultima clipă", îşi aduce aminte Ilie Dumitrescu despre faza în care România a marcat pentru 3-1. Cu dreptul, din prima, la colţul scurt, iar după celebrul dans în faţa tribunelor. E Gică Hagi, e Maradona al nostru.
N-a mai contat că Argentina a făcut 3-2 cu vreo 10 minute înainte de final. România câştigă, în optimile Mondialului din SUA, în faţa unei echipe care visa la titlu. Hora bucuriei arată bine cu 90.000 de oameni în tribune. Şi ca să nu credeţi că am inventat totul, că la ce fotbal avem acum asta ar fi prima impresie, vă lăsăm un video. Cei care au văzut meciul atunci vor avea aceleaşi emoţii. Garantat!
