Ce făcea Geanina Ilieș în 1993, anul naşterii Antenei 1: "Aveam opt ani, eram în clasa a II-a, și îmi imaginam cum arată America"

Urmărește A1 pe Discover

Pe 29 noiembrie, se împlinesc 22 de ani de când Antena 1 e mereu aproape de telespectatorii săi, oferindu-le divertisment și programe de calitate, dar și campanii jurnalistice și umanitare în urma cărora mii de oameni au fost ajutati, îndrumați și sprijiniți în momente mai puțin fericite din viața lor, campanii în urma cărora s-au schimbat legi și proceduri.

Andrei Aradits, jurat al emisiunii "TCDU!", mărturisiri din studenţie! Ce visa să ajungă în 1993

La 22 de ani de Antena 1 vedetele postului fac o introspecție în sufletele lor și rememorează momente speciale din viața lor din 1993. „Toate-au fost la vremea lor ceva exagerat”, vorba cântecului, dar și frumos. Despre „frizura Depeche Mode”, un fel de trensetter al acelor ani, la amintiri din copilărie și fascinația străinătății am stat de vorbă cu Geanina Ilieș, prezentator Antena 1 Observator week-end

Geanina Ilieș

1. Îţi mai aduci aminte anul 1993?

Da. Aveam 8 ani, eram clasa a II-a. Îmi aduc aminte de colegi, de învățătoare, de părinții mei care mergeau la serviciu și de frații cu care mă jucam mai tot timpul.

2. Ce făceai atunci?

Eram concentrată pe școală mai mult, însă îmi aduc aminte cât de mult munceau părinții noștri în perioada aceea pentru noi, să nu ne lipsească nimic. Încercam și noi să fim cât mai cuminți, însă nu întotdeuna ne ieșea. Dacă o întreb și acum pe mama, îmi spune același lucru, că am fost cei mai buni copii din lume. La TV știu că îl urmăream pe Horia Brenciu, la Robingo, prima emisiune concurs de după '89, asta sigur îmi amintesc.Și descoperisem tot în anul acela apa cu bule amestecată cu esență de suc, deci am prins era dozatorului.

3. Cum credeai că va arăta viitorul?

Eu știam sigur că atunci când o să mă fac mare o să fiu învățătoare. Și mai visam la prima mea călătorie cu avionul.

4. Antena 1 a crescut odată cu tine. Cum vezi lucrurile acum, după 22 de ani?

O evoluție extraordinară. Antena 1 a fost televiziunea lângă care am crescut și ne-a deschis ochii tuturor către Occident. A fost televiziunea care mi-a bucurat diminețile, îmi aduc aminte când urmăream emisiunea „Bună dimineața devreme” cu Teo și Mirceași cât de mult mă distram. Emisiuni precum „Ciao Darwin”, „Ziua Judecății”, „Genialii”… Pur și simplu am crescut cu emisiunile astea, iar azi îmi face o și mai mai plăcere când îi văd personal pe oamenii aceștia care au făcut atâtea lucruri pentru telespectatorii lor. După 22 de ani Antena 1 are cei mai importanţi artişti autohtoni, cu impact asupra publicului tânăr. Eu, ca jurnalist și prezentator, apreciez foarte mult faptul că pe lângă toate lucrurile minunate concepute de familia Antena 1, campanile Observator au rămas o tradiţie lansată încă din primii ani ai postului. „Donează Roșu pentru Romania”, „Transplant pentru viață – Campania Oamenilor Invizibili”, „Orașul de sub oraș” sunt câteva dintre campaniile care au însemnat enorm pentru publicul telespectator și care totodata au schimbat vieți.

5. O întâmplare haioasă din acel an? Ceva memorabil...

Din ’93? Știu că e anul în care am spart geamul de la sufragerie. Ne jucam leapșa în casăși nu am mai deschis ușa. Am intrat direct în geam, dar cred că m-a împins unul dintre frați… adică, după 22 de ani încă îmi caut o scuză în fața părinților. Ai mei nu m-au certat, s-au bucurat că nu am pățit ceva mai grav.

6. Cum era la grădiniță/ școală/ liceu/ facultate atunci?

Fain. În clasa a II-a câte probleme să ai? Niciuna! Eram vreo 35 de copii în clasă, parcă. Eram mulți ce-i drept, însă era frumos. Uniforma albastră în pătrățele, pampoanele la locul lor. N-aveam altă treabă decât să execut ce spune doamna învățătoare, teme, dictare, exerciții la matematică.

7. De unde a pornit pasiunea pentru jurnalism?

Tot de la TV. Încă din liceu aveam o afinitate către partea umană, către filologie și mi-am zis că trebuie să încerc să fac exact ce-mi place. Mă hotărâsem din clasa a noua că o să merg mai departe la facultate la Jurnalism și asta am și făcut. Îmi plăcea foarte mult de Andreea Berecleanu și într-o oarecare măsură a fost o inspirație.

8. Ieșiseși din țară până atunci?

Nu, dar încercam să-mi imaginez cum arată America, auzeam fel și fel de lucruri, iar toate filmele bune veneau de acolo. Abia așteptam să zbor cu avionul.

9. Cum îți imaginai că arată străinătatea?

Blocuri mari, aglomerație, magazine pline cu jucării și păpuși Barbie de toate felurile.

10. Desene animate/ filme preferate/ dulciuri preferate din acea perioadă?

Daaa, Cartea Cărților, Casa Zburătoare, Captain Planet, Sandy Belle. Cum să nu-mi aduc aminte?!!!

11. Care era moda acelor timpuri? O piesă vestimentară pe care ai păstrat-o de atunci?

Fusta lambada de blugi, puloverele din mohair tricotate de bunica și, piesa de rezistență, platformele butucănoase și cu talpă mare. Dumnezeule, platformele à la Spice Girls!!! Cât mă chinuiam cu ele, acum realizez.