Urmărește A1 pe DiscoverDupa acuzele de infidelitate ale lui Victor Socaciu, Marina Almasan a luat atitudine. Astfel, vedeta l-a atacat dur pe fostul sot intr-un editorial publicat in ziarul al carei patron e tocmai presupusul ei amant, George Cornu. Iata, mai jos, intreg textul!
„Un lucru e clar: secretele nu pot fi ascunse o vesnicie, oricat de multe ar fi caznele la care ne-am supune, in acest scop. Mai devreme sau mai tarziu, un cuvant, o incruntare, o privire ratacita spre nicaieri sau chiar o lacrima, cu greu tinuta in frau, ne pot da de gol. Lumea ne va afla tainele si va ramane surprinsa cum de, ani in sir, ne-a banuit fericiti, multumiti, lipsiti de griji. Ba ne-a mai si invidiat, cateodata...
Ani de zile i-am menajat pe cei din jur, reprimandu-mi dorinta de a plange pe umarul lor, convinsa fiind ca le sunt destule propriile dureri, pentru a le mai digera si pe ale mele. Si iata pedeapsa pentru abstinenta mea de la confesiune: m-am trezit, brusc, aruncata intr-o galeata de laturi. O mana nevazuta pare ca-mi tintuieste fata in jos, inecandu-ma cu mizerii si venin, sufocandu-ma in chip diabolic...
Incerc sa-l inteleg pe cel de care tocmai m-am despartit. Aproape ca-l inteleg... E foarte greu sa gasesti puterea de a-ti asuma un esec. De a te comporta cu demnitate, mai ales ca esti barbat, si de a te retrage in lumea ta, atunci cand lumea dragostei tale isi da ultima suflare. Orgoliul personal devine mai puternic decat ratiunea, decat sentimentele, chiar decat amintirile. Uiti mestesugitele cuvinte, cu care-ti imbracai, odinioara, iubita pe-nserat, uiti cantecele acelea maiastre, pe care i le-ai ticluit, vorbind despre munti ai dragostei si camasi de rai, uiti pana si emotia cu care ti-ai preluat, din bratele berzei, cele trei kilograme si jumatate de baiat - darul suprem, singurul menit sa-ti duca numele mai departe.
Nu-ti mai amintesti nici respiratia calda a femeii tale, la capataiul patului de spital si nici macar umarul ei firav, pe care ti-ai sprijinit intreaga campanie de convingere a unor oameni curati si creduli, ca ai fi omul cel mai potrivit pentru a deveni glasul lor, in Parlamentul tarii. Dar uiti si anii ce le-au urmat, ratacirea ta spre mereu alte locuri decat cele unde te asteptau oamenii cei mai dragi, uiti si lacrimile pe care le-ai nascut in jur, si tristetile, si izolarea, si neputinta si, in final, deznadejdea pe care metamorfoza ta nebanuita le-a sadit in sufletul aproapelui tau.
Iar cand aceasta uitare ajunge sa-ti confiste ratiunea, cand intelegi ca si cel de langa tine isi cere, pana la urma, dreptul la viata, la fericire, te trezesti brusc ca ura si resentimentele musca din tine, precum o rugina si nu accepti ca, de fapt, proviziile tale de iubire, datorate omului de langa tine, s-au epuizat. Ca l-ai privit, in ultima vreme, ca pe un suflet in plus, pe factura de intretinere, nu ca pe o respiratie gura la gura, de care atarna viata ta. Ca ai transformat omul caruia-i jurasesi, in acte, cuvinte si cantece, iubire vesnica, intr-un angajat platit sa aiba grija de tot si de toate in jurul tau, pentru ca tie sa-ti fie cald, bine si pentru ca sa ai linistea de a te delecta cu noile tale jucarii."
Foto: Intact Images
