Inca din primul sau volum, "Ultrasentimente" (1965), s-au vazut capacitatea si usurinta poetului Adrian Paunescu de a stapani cuvintele si de a construi din acestea spectacole pline de viata. Ritmuri, sonoritati verbale inlantuite frenetic infatiseaza lumi arzande, topite in filigranul versului. S-a vorbit despre dibacia lui Adrian Paunescu de a versifica pe loc, fara efort, pe orice tema data si, in consecinta, despre inegalitatea valorica a operei sale uriase. Matei Calinescu remarca in prefata volumului de debut, "Ultrasentimente": "Starea de spirit definitorie pentru temperamentul poetului e bucuria de a spune, de a numi lucrurile si relatiile dintre ele prin cuvinte cu rasunet nou, de a plasticiza si ritma lumea inconjuratoare".
Poezia lui Adrian Paunescu este o reprezentatie tumultuoasa, expresiva, spintecata de fermentul semnificatiilor si impregnata puternic de energia autorului. Iata in ce maniera aseza in cuvinte starea sa poetica in 1965: "Numara clipe, numara lebede,/ Numara cumpene, descumpaniri/; Numara negru, numara repede/ Numara grele stele subtiri!/ Fruntea ridic-o din masti de somn,/ Numara, numara, tinere domn". ("Spre plus infinit")
Au aparut apoi volumele "Mieii primi" (1966), "Fantana somnambula" (1968) care, alaturi de volumul de debut, au intregit o prima etapa lirica distincta, unitara, in poezia lui Adrian Paunescu. Felul in care scria atunci nu anunta inca versurile usor de memorat si cantabile de mai tarziu. In anii aceia, poezia sa adulmeca suprarealismul, limbajul era sofisticat. Criticul si istoricul literar Alex. Stefanescu explica astfel fenomenul: "Dupa ce pune in functiune huruitorul mecanism lingvistic, poetul nu mai stie, adeseori, cum sa-l opreasca, hipnotizat parca, el insusi, de fantastica productivitate a catorva cuvinte considerate candva inofensive". La un concurs de ghicire a autorului, cum spune tot Alex. Stefanescu, cu greu ar fi identificat Adrian Paunescu ca autor al versurilor: "1 deschide lupi, 2 asteapta,/ 3 odihneste, 4 ia foc,/ 5 e o lebada, 6 o treapta,/ 7 e un 1, mai cu noroc,/ 8 da pe gheata, 9 e haos/ si vine 10, capat de sir,/ E si fereastra, e si adaos/, Lebada, lira, linisti, delir".
Citeste articolul integral in Jurnalul!
Foto: hepta
Magnolia si VH2 deschid concertul Roxette... „Nevestele vesele din Windsor” la Teatrul Metropolis...
