O singuratate uriasa strabate intreaga actiune, ca o radiografie a fiecaruia dintre noi, alunecand printre zile si incercand sa gaseasca poarta spre tainicul sens al existentei. Personajul principal contine intr-un mod ciudat, parte din gandurile noastre, oglindindu-ne intrebarile mute, descriindu-ne aproape indecent, temerile: „Cateodata, aveam sentimentul bizar ca, de fapt, nici nu exist, ca sunt pur si simplu o inventie de-a mea, un simplu exercitiu de gandire, un ghem de idei care se rostogoleste printre pasii grabiti ai oamenilor reali". Umbra de dincolo... este ecoul auzit si neauzit al existentei umane - plamadire de nelinisti sau aglomerare de indoieli chinuitoare.
Personaje bine articulate, cu nume inspirat alese, ca Anisia ori Venera Vlasopol, alcatuiesc un spatiu viu, animat si plin de savoare, in care personajul principal isi poate diseca trairile. Actiune, atmosfera, realitate, amintiri, toate imbinate cu talent, dar fara indrazneala de a privi in viitor, fiindca A. C. Pahomi, nu-si lasa personajele sa hoinareasca spre ceea ce va veni.
Este un roman care nu se termina la finalul lecturii, oferind dupa inchiderea cartii, lungi momente de reflectie. „Pulbere de necunoastere am asternut printre pagini, fir nevazut de indoiala, parfum crud de razvratire si incalceala de crepuscul. Sipetul cu margini de hartie este plin de serpuitoare ademeniri, ascunzand o harta pierduta, despre o insula detinatoare de comori", spunea A.C. Pahomi intr-un articol si citind aceasta carte, trebuie sa-i dam dreptate. Umbra de dincolo... e o harta eleganta a cautarilor noastre.
Sursa: jurnalul.ro
