17 ANI PENTRU NEGOT CU VITEI
Utu Pompeiu locuieste in Gherla si e unul dintre cei care si-au lasat ani buni din viata in celulele penitenciarului din oras.
"Toata tineretea mea s-a dus la Gherla. Ma intreaba mereu vecinii: «Ma, Pompei, cum de-ai ajuns la anii astia, dupa cate ai trecut?». Ce sa fac? Tineretea mi s-a dus asa", spune cu ochii tristi Utu Pompeiu. Omul, acum in varsta de 81 de ani, a stat intre peretii celulelor Gherlei timp de 17 ani si 4 luni, condamnat pentru "specula". Cand a intrat in puscarie, avea doi copii prescolari. I-a gasit cand s-a intors acasa, trecuti de 2o de ani. "Cumparam taurasi pe care ii cres¬team cateva luni, apoi ii vindeam iar, ca nu aveam bani. Atunci era considerata specula", spune batranul.
Ca Utu Pompeiu erau multi altii, cu ani de viata tocati dupa gratii pentru gainarii marunte. "Eu am prins si anii cand se mergea in Delta la taiat de stuf. Caram 80 de kg de stuf in spate pe o distanta de 2 km, pana la vapor. Comparativ cu Delta, aici, la Gherla, era pension. Acolo te culcai ud, puneai ciorapii sub cap ca sa se incalzeasca, pe cand la Gherla nu ploua, nu sufla vantul. 200 de oameni au murit in Delta cat am stat eu acolo, pentru ca nu erau cabinete medicale, nici farmacii", povesteste Utu Pompeiu.
"Pensionul" Gherla avea celule si de cate 200 de paturi. Dar ei tot nu-ncapeau, la cati erau inchisi - trebuiau de multe ori sa lipeasca cate doua paturi ca sa poata dormi cate trei si sa-i incapa pe toti celula. Patru feluri de mancare avea in retetar "bucatarul" - terci si cartofi, fasole si arpacas. Plus "turtoaie" sau 150 de grame de mamaliga. Bonus - bataia. Uneori crunta, pe care detinutii o incasau pe drept sau pe nedrept de la gardieni. "O data de la bucatarie au adus zahar si am cerut putin si eu. Mi l-au dat ascuns sub arpacas. Comandantul a vazut si m-a trimis la izolator. Ziua lucram si noaptea stateam la izolator. Alta data un gardian milos de la etajul de jos mi-a dat o bucata de paine. Dar ala care era sus a vazut si m-a batut dupa aia mar, de n-am mai stiut de mine", povesteste Utu Pompeiu.
Detinutii luau bataie si daca nu isi faceau patul cum trebuie, dar si daca erau prinsi rugandu-se. Multi detinuti se rugau, dar numai in timp ce alt coleg de celula se uita pe vizeta, ca nu cumva sa treaca vreun gardian si sa vada. "Nu am fost infractor, dar nu aveam cum altcumva sa fac bani decat din animale. Gherla a fost casa mea 17 ani de zile", spune batranul, care de fiecare data cand trece pe langa penitenciar rememoreaza anii mancati de celulele Gherlei.
CLIENTII "PENSIONULUI"
Gherla era in anii '80 si ceea ce se cheama azi "adapost social pentru defavorizati". Vagabonzii fara domiciliu mergeau cu trenul fara bilet pana la Cluj, inainte de inceperea iernii. Sperau sa fie prinsi de controlul CFR si dusi la militie ca sa ajunga la Gherla, unde sa stea pana se termina iarna. "Aici capatau mancare si pri¬meau un pat. Asa faceau in fiecare iarna", isi aduc aminte fostii angajati ai penitenciarului.
Fostii angajati ai penitenciarului de la Gherla mai povestesc si de alti oameni care si-au lasat intre zidurile penitenciarului ani buni din viata. "Era unul, Firoiu, care era la Gherla pentru ca trecuse frontiera. El si cu vreo inca trei se inrolasera in armata de mercenari. A dezertat si a umblat prin vreo noua tari, dupa care a venit inapoi trecand Dunarea inot. Daca l-ar fi prins de la Interpol, glontul era al lui", cugeta Ioan Lazar, fost ofiter in cadrul Penitenciarului Gherla.
Alti locatari ai Gherlei ajunsesera in penitenciarul din inima Transilvaniei pentru gainarii si furtisaguri marunte. "Unul, Vacaroiu, fusese adus din Bucuresti pentru ca intrase intr-un vagon in care era marfa adusa de la rusi si il prinsesera in timp ce desfacea pachetele. Baiat destept, aveai ce vorbi cu el", isi aduce aminte Lazar.
"Pensionul" Gherla avusese si clienti mai de seama. Era insa prin anii '60, cand insusi adjunctul ministrului de Interne, Ady Ladislau, ajunsese intemnitat la Gherla in mare secret. "Ladislau raspunsese de toate penitenciarele din tara si facuse ravagii cand venea in inspectie. Cand l-au adus, l-au pus la sera cu flori. Noi nu aveam voie sa vorbim cu el. Dormea separat fata de ceilalti detinuti si nu ni se spusese de ce il adusesera. Dar banuiam ca din cauza legaturii cu Ana Pauker si Vasile Luca", rememoreaza Ioan Lazar.
Citeste continuarea articolului pe jurnalul.ro
Sursa foto: Jurnalul National
De sambata, bucurestenii au acces gratuit la bicicletele din Herastrau si Kiseleff... In mai, Buena Vista Social Club readuce soundul cubanez in Capitala!...
