Urmărește A1 pe DiscoverTimp de o saptamana, lucrarile amenajate de Viorica Petrovici (coordonator) si George Radu s-au incadrat fericit in spatiul ales, dar si in cadrul evenimentului „Nopti teatrale - Laboratorul", desfasurat in organizarea ICR Paris (director Katia Danila si director adjunct Simona Radulescu), in acest salon si in Sala Bizantina.
Datorita „Laboratorului", au sustinut conferinte, pe diverse teme, inclusiv scenografie, in acelasi spatiu cu expozitia „George Löwendal - un aristocrat in luminile rampei", personalitati marcante in domeniu teatrului: George Banu - critic si eseist, Jean-Francois Dusigne - profesor si co-director al ficolii de actorie ARTA (Association de Recherches de Traditions de l'Acteur) - Cartoucherie de Vincennes, Anatoli Vasiliev - mare regizor si apreciat pedagog, dar si decanul Facultatii de Teatru a UNATC, Nicolae Mandea. S-a remarcat, fara indoiala, personalitatea artistului Löwendal si sincronia lui, in anii '20-'30 ai secolului trecut, cu marile miscari ale avangardei europene. S-a pus accent pe decoruri rea¬lizate de artist la spectacole precum „R.U.R." de Karel Capek, „Crima si pedeapsa" de Dostoievski, „Avarul" de Moliere, „Taras Bulba" de Gogol, „Elena" de Radu Sbiera s.a.
Jean-Francois Dusigne, care a conferentiat despre Adolphe Appia, arhitect elvetian, teoritician in arta decorului si a luminii scenice, de numele caruia se leaga si primul spectacol al Salii Bizantine (1903). Urmarind atent lucrarile lui Löwendal, Dusigne remarca, pentru Jurnalul National, ca desi nu a stiut nimic despre artist, i se pare extrem de interesanta creatia sceno¬grafica a acestuia. „E bine ca tocmai Sala Bizantina a provocat intalnirea creatiei a doi mari artisti preocupati de decor. Operele lor pot fi studiate in paralel. Parerea mea e ca trebuie analizata acea perioada, de pus in valoare creatia scenografica a lui Löwendal", ne-a spus Dusigne, care crede ca „o comparatie a operei lui Appia si a lui Löwendal poate fi subiect de doctorat".
Citeste si Jurnalul!
