Fabre ne poarta in cripta mortilor. El ia pulsul si temperatura mortilor. Adunarea mortilor e un festin, de adio, pentru un nou inceput.
Moartea este un moment incarcat cu o tacere misterioasa. Dar si un concert asurzitor de amintiri, imagini si bucati dintr-o viata pierduta. In moarte, viata se intoarce ca dezordine: un puzzle din anecdote si trivialitati.
Moartea este plina de lacrimi, dar dincolo de aceasta jale, apare mult dupa sau chiar in acel moment rasul ironic al vietii. Iar si iar. Moartea brutalizeaza viata. Viata brutalizeaza moartea.
In lumea noastra nu suntem siguri cum sa abordam moartea. Desi de fapt stim foarte bine cum: tinandu-ne cat mai departe cu putinta. In acest mod, negam unul dintre cele mai profunde mistere ale vietii. Moartea nu este un eveniment clinic. Este o transformare, sufletul merge mai departe, corpul se vestejeste, pielea se usuca si dispare. Iar la scurt timp dupa, lumea isi reia ciclul. Viata se revarsa cu o energie neinfranata. Ca marea lovind nisipul. Fara sfarsit, fara inceput.
Textul, regia, scenografia si coregrafia ii apartin lui Jan Fabre. Intrarea este libera.
sursa text, foto: modernism.ro
OuiBaDa al lui Gigi Caciuleanu, un spectacol de teatru coregrafic... Rezistenta anticomunista din muntii Romaniei...
