Daca prima creatie a fost regizata de cunoscutul cineast american Peter Schneider pe texte de Cassi si Patrick Pacheco (proiect coprodus de Change Performing Arts, Teatro del Sale si Red Shoes Productions), cea de-a doua poarta in totalitate semnatura Mariei Cassi (productie Teatro del Sale din Florenta). Dupa prima reprezentatie, cea de marti, cu „Viata mea alaturi de barbati... si alte animale", spectacol prezentat la ArCuB si acum un an, distinsa actrita ne-a acordat, cu multa amabilitate, un interviu.
• Jurnalul National: Daca ati revenit dupa un an la Bucuresti, inseamna ca v-a impresionat publicul de aici. Asa e?
Maria Cassi: Exact. Dupa ce am jucat aici anul trecut, am vorbit un an intreg despre generozitatea, inteligenta si pregatirea publicului din Bucuresti. L-am dat drept exemplu... M-a impresionat capacitatea lui de a interactiona cu artistul de pe scena, de a se juca impreuna o seara intreaga. Dupa cum am spus si ieri la Craiova, dupa spectacol (acolo a avut o reprezentatie - n.r.), ai senzatia unei infratiri. Imi place sa tin spectacole in strainatate pentru alte culturi tocmai ca simt aceasta uniune prin ceea ce transmit si prin ceea ce vine din public catre mine. E un lucru ce ma face sa-mi iubesc din ce in ce mai mult meseria, un lucru care ma face sa iubesc si mai mult oamenii, caci eu iubesc cu adevarat oamenii. Cu atat mai mult cu cat oamenii sunt draguti, inteligenti si pregatiti, asa cum sunteti voi.
• Inteligenta si amabilitate le transmiteti si dumneavoastra. E reciproc, pentru ca un actor formeaza publicul de teatru, in primul rand, si atunci spectatorul vine atras de o energie, alimentandu-se spiritual din ceea ce i se transmite. Cand ati creat „Viata mea alaturi de barbati... si alte animale"?
Are o istorie lunga, dar s-a nascut practic in 2010, cu putin timp inainte de a fi jucat la Bucuresti. L-am prezentat mai intai in cateva orase din Italia, apoi in Statele Unite, dupa care am venit in Romania. Am avut un turneu in toata Italia. Va mai fi, pana la sfarsitul anului, „un tur" in tara mea. Apoi, din nou in America, la anul.
• Cum ati ajuns sa lucrati cu Peter Schneider, caci distanta dintre Italia si Statele Unite e destul de mare?
Limbajul teatrului ne apropie. El a venit la Florenta si ne-a vizitat, pe mine si sotul meu, in teatrul nostru (Teatro del Sale - n.r.). Peter m-a vazut jucand si s-a indragostit de mine, din punct de vedere artistic, bineinteles. Altfel, sotul meu Fabio (Picchi - n.r.), despre care si vorbesc in spectacol, nu ar fi permis, caci este foarte gelos. Am avut o experienta frumoasa la crearea acestui spectacol, alaturi de Peter Schneider si Patrick Pacheco.
Citeste articolul integral in Jurnalul!
Despre Festivalul National de Teatru la "Cafeneaua critica"... Cirque du Soleil vine la Bucuresti cu spectacolul “Saltimbanco”...
