Nichita Stanescu este in fiecare dintre noi. Au spus-o apasat, de mai multe ori, atat sarbii, cat si romanii uniti de "batranul" Nichita la Drobeta Turnu Severin. "Uneori sunt si poet si, cum spun tot mai des, un om aproape normal - declara Adam Puslojic. Un rege poetic intreg si un om diamantin - asa a fost Nichita." Nichita lui Adam, care este si Nichita al meu, credea in forta cuvantului romanesc care da un sens moral realului.
Un sens moral al realului l-am simtit, dupa multa vreme de bezna, cu ocazia acestui mars de 30 de kilometri, de la Sisesti pana la Drobeta Turnu Severin, organizat cu sprijinul presedintelui Consiliului Judetean Mehedinti - Marius Balu, directorului general al Casei de Cultura Mehedinti "Nichita Stanescu" - Marian Popescu - si profesorului universitar Anca Stanisoara, la initiativa poetului Laurian Stanchescu. Finalul marsului a fost onorat, la Liceul Traian din Drobeta Tr. Severin, de prezenta Irinei Cajal de la Ministerul Culturii si a lui Carmen Dumitriu de la Ministerul Dezvoltarii.
RUGACIUNE
Cu ajutorul sarbilor Adam Puslojici, Dragoljub Firulovici, Miljurko Vukadinovici, Mafa Hadjametovici, Skalusevici Sasa si Ivan Tomici, ne-am dezlimbit dintr-ale noastre si ne-am apropiat de cuvantul Poetului. S-a recitat din El pana s-a coborat din Ceriu si L-am simtit cum marsaluia langa noi. Rapsodul Ion Creteanu a venit gatit in ipingea, veche de 150 de ani, si cu opinci proaspat "asfaltate" (a se citi pingelite).
A contribuit si el la pata de sange care marsaluia pana cand, pana cand... vopseaua sumanului, extrasa din radacina de roiba, i-a patruns prin camasa, insangerand-o... Imurluc, burca, sarica, suman, zabun, bolou, capeneag, irean (hrean), fasui (fasole), zapuc (caldura), machea (oare) sunt cuvinte din limba noastra care, in ciuda frumusetii arhaice, nu prea mai imbie pe nimeni sa le poarte pe buze. E normal, e natural ca ele sa moara o data cu lucrurile pe care le denumesc.
Ciudat e insa ca sarbii care au invatat romaneste le cauta si le recupereaza tocmai pe acelea si fac din ele straie de sarbatoare pentru limba lor. "Iarta-ma si ajuta-ma si spala-mi ochiul si intoarce-ma cu fata spre invizibilul rasarit din lucruri. Iarta-ma si ajuta-ma si spala-mi inima si toarna-mi aburul sufletului, printre degetele tale. Iarta-ma si ajuta-ma si ridica de pe mine trupul cel nou care-mi apasa si-mi striveste trupul cel vechi. Iarta-ma si ajuta-ma si ridica de pe mine ingerul negru care mi-a indurerat caracterul."
Asa se ruga pamanteanul Nichita. Dupa ce am parcurs pe jos cei 30 de kilometri, mi-am simitit picioarele indurerate, dar sufletul era in continuare dornic sa marsaluiasca. Il aveam cu mine pe Nichita. Si Ion Creteanu l-a simtit aproape. Tot drumul a purtat cu mandrie pe umeri, ca pe o penitenta asumata de dragul lui Nichita, ipingeaua care cantareste opt kilograme. Si Adam Puslojic - seniorul marsului (are 67 de ani) - l-a avut alaturi si in el pe Nichita... Laurian Stanchescu a avut inspiratia sa spuna odata: "Ave Nichita!"
De atunci, fratii intre ei - romanii si sarbii, se saluta cu aceasta formula: "Ave Nichita!" Am putea si noi, romanii, intre noi, sa ne salutam cu "Ave Nichita!" Macar de ziua lui...
Sursa: text si foto Jurnalul.ro
Primaria Bucuresti a renuntat la Festivalul Shakespeare!... Marian Râlea, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National...