Mica Romanie de la Polul Sud

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

INDIANA JONES DE ROMANIA
Savant, explorator, aventurier? Ing. dr Teodor Ghe. Negoita este toate acestea la un loc. Daca Statia Stiintifica "Law-Racovita" ar fi fost o catedrala, i-am fi gasit portretul in locul de cinste rezervat ctitorului. Iar daca Steven Spielberg l-ar fi cunoscut pe acest roman, ar fi putut foarte bine sa-l ia drept model pentru celebrul Indiana Jones.

La prima vedere, Negoita pare un om obisnuit pe care ti-l inchipui, mai curand, intr-un amfiteatru, vorbindu-le studentilor despre stiinta. Nici casa lui nu pare a fi a unui explorator temerar. O piele de foca si una de ren intinse cuminti pe parchetul lucios, plus doua-trei oase de balena cocotate deasupra bibliotecii sunt singurele ciudatenii venite de pe alte meleaguri. Si totusi, oricat de greu ti-ar veni sa crezi, omuletul acesta jovial este singurul roman care a atins Polul Nord. Si care, ajuns printre gheturile de la Polul Sud, se simte la fel de bine ca la el acasa. Desi pare fragil, Negoita este in stare sa parcurga pe schiuri sute de kilometri, inhamat la o sanie mai grea decat el insusi. Si toate astea prin locuri pustii la -40-45 grade Celsius.

"GENA AVENTURIERULUI"
Negoita este unul dintre rarii detinatori a ceea ce psihologii numesc "gena aventurierului" - un mod aparte de a simti si a gandi care ii face pe cei dominati de ea sa-si traiasca viata dupa alte "tipare" decat noi ceilalti. Sunt oameni speciali care isi refuza banalitatea unui trai confortabil. Ei sunt alesii dintre care se aleg atat practicantii de sporturi extreme, cat si marii exploratori. Dar pentru ca nicaieri in lumea asta nu exista scoli si facultati care pregatesc exploratori, Teodor Negoita a urmat cursurile Facultatii de Chimie Industriala din Iasi, pe care a absolvit-o in 1974. Dar asta nu l-a facut sa uite cartile de calatorii care, citite candva in copilarie, i-au aprins imaginatia, facandu-l sa viseze la expeditii in tinuturi exotice. O pasiune secreta care l-a dus atat la cursurile Facultatilor de Istorie - Geografie, cat si la Etnografie si Folclor. Isi dorea sa strabata junglele din Africa si Noua Guinee si sa studieze viata pigmeilor si a papuasilor. Dar asta se intampla la mijlocul anilor '70, cand pentru savantii nostri lumea incepea si se sfarsea la granitele Romaniei socialiste.

LUMEA DE SUB PAMANT
In lipsa libertatii de miscare, Negoita s-a indreptat catre speologie, un alt tip de aventura care avea un avantaj: ii era accesibil aici, acasa. Isi aminteste si acum cu nostalgie de vremea cand s-a lasat atins de betia lumii subterane. "Aveam 33 de ani cand m-am apucat de speologie solitara. De ce solitara? Pentru ca este, cum sa spun, o confruntare directa, de la egal la egal cu o alta lume. O lume pe cat de periculoasa, pe atat de frumoasa, neintalnita aici, la suprafata. O lume care te obliga sa-i dai absolut tot, pana la ultima picatura de energie. Dar care iti ofera in schimb frumuseti de vis. Pesterile noastre sunt fantastice, cu rauri carstice lungi de 10-15 km, cu formatiuni geologice de o frumusete stranie. Le-am explorat pe cele mai importante dintre cele salbatice, nu cele pentru turisti." Dar cel mai mult l-au atras avenele, pesterile-puturi care coboara vertical pana la sute de metri adancime. "Sunt cele mai dure. Pentru ele am invatat de unul singur tehnicile specifice ale alpinismului, pe care trebuie sa le stapanesti perfect, indiferent daca urci in varful muntilor sau cobori abrupt, in maruntaiele pamantului.

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro

Sursa foto: Jurnalul National