"Voi sarbatori alaturi de familie, cu bucuria de a fi toti intregi si sanatosi, o parte de zi si cu prietenii mai spre seara... pentru ca «ziua ta» e trista daca nu o imparti cu altii... E ca un tort... bun, frumos, dar prea mult ca sa-l mananci singur! Am primit multe cadouri si chiar nu le pot enumera pe toate.
Pot spune doar ca ma inunda bucuria de a avea copii, parinti, iubirea, atata cata este pentru cei dragi, prieteni de toate culorile, muzica («We are ugly but we have the music»... zice Leonard Cohen), poezia, folkul care e o nunta intre muzica si poezie, bucuria de a scrie, radioul, unde cuvintele devin zburatoare, trenurile care duc cu ele nostalgiile noaste, marea, muntii si toate aromele si detaliile care compun o viata de om... Zic si eu o data cu Poesis «fiecare floare, cea mai frumoasa floare, era cea mai frumoasa floare din ocean!».
Cea mai nastrusnica amintire este de la 7 ani, cand am observat ca de ziua mea au aparut papadiile. Ma gandesc acum ca e si acesta un avertisment asupra faptului ca ziua de nastere, ca si viata, e ceva foarte perisabil, ca sunt lucruri pe care le faci sau le pierzi. Viata ma face sa zambesc, pentru ca e frumoasa si pentru ca daca o iei prea in serios te face sa plangi, iar eu prefer sa zambesc! In plus, zambetul e molipsitor...
Ma enerveaza multe, dar fac eforturi sa nu ma mai enerveze nimic. Stiu de la duhovnicul Arsenie Papacioc ca «Pacea e de opt ori mai mare ca dreptatea» si sunt suficient de batran ca sa fi inteles ca enervarile noastre nu rezolva nimic. Raul se indreapta prin fapta corecta, nu prin enervari si comentarii fara rost.
Cred ca tinerii sunt minunati! Indiferent de ce arta, sport, hobby s-ar apuca, aceia care vin spre folk poate sunt mai sensibili, mai glumeti, mai melancolici. Cine stie? Cred ca folkul are nevoie de ei si ei au nevoie de folk. Manifestarile sunt putine, dar bine ca sunt. Bine ca mai exista oameni frumosi ca Manuella Popescu... Si toti ceilalti care pun umarul ca acest gen sa ramana viu. Acum depinde si ce te atrage la folk. O faci pentru imagine personala, pentru ca da bine, ai ceva de spus, vrei sa schimbi ceva.
La noi folkul a avut momente in care asemenea lui Fat-Frumos s-a ridicat la lupta cu «Balaurul» minciunii sociale si a reusit sa-l raneasca. Dan Andrei Aldea, Doru Stanculescu, Valeriu Sterian sunt cateva nume de folkisti spre care tinerii pot privi... evident sunt si multi altii.
Valorile sunt cele care tin o natiune in picioare si cu capul sus. La noi sunt crestinismul ca unic set moral si predanie. Hristos a adus iubirea si fara asta nimic nu se poate lega. Noi am avut 50 de ani de lupta de clasa si asta nu ne-a dus prea departe. Apoi cred in fapta corecta si in lucrul bine facut, in rabdare, prietenie, ajutor.
Daca vorbim de folk, valorile sunt o muzica elaborata, un text cat mai bun, umorul, mesajul, felul in care folkistul isi traieste muzica, cat ii pasa de cei din jur. Oricum, la noi inca sunt prea multi «critici» care cred ca detin adevarul absolut si fac ierarhii si clasamente care n-au nici o valoare. Publicul si sensul moral si spiritual al vietii artistului determina valoarea lui.
Modele sunt multe. Un om bucuros ca Mircea Baniciu, un introvertit inteligent ca Valeriu Sterian, un boier al spiritului ca Doru Stanculescu, un bland bonom ca Mircea Vintila, un autoironic prolific Alexandru Andries, dar si un perfectionist ca Sing, un arogant genial ca Dylan, o gasca fericita ca Beatles si tot asa zi de vara pana-n seara! Daca vorbim insa altfel, modele sunt si Arsenie Papacioc, Dan Puric, Ghandi, Evdokimov, Lao zi, Shakespeare, Dante, toti cei care de-a lungul timpului au cautat un sens si un echilibru al vietii.
«Noi de vreo 60 de ani nu putem iesi din criza», zic eu intr-o parodie pe care am facut-o dupa piesa «E criza» a trupei Taxi. Ca un cowboy batran ce ma aflu spun ca la noi, la romani, criza e o stare de spirit, daca nu ne calca asupritorii, ne asuprim singuri ca sa nu ne plictisim. Lasand gluma, as spune ca trebuie sa ne legam saua bine pentru ca urmeaza sa mai trecem un desert... asta e! Totusi, noi romanii avem un mare avantaj. Am supravietuit cozilor, minciunii, frigului, crizelor de tot felul...
Nu mor caii cand vor cainii... Trebuie doar sa avem curajul sa recunoastem ce e gresit in vietile noastre. Minciuna, barfa, furt, duplicitate si atunci vom iesi din desert mai buni si mai adevarati. In doua cuvinte, ma pot defini ca fiind bine intentionat. Ma cunosc destul de bine ca sa stiu ce calitati si ce defecte am. Nu sunt un inger... doar un inginer indragostit de folk. Un om care vrea sa panseze tristetea cu zambete si dezamagirea cu sperante... Cum spuneam...
«Va spun cinstit eu sunt Cowboyul Nelu/Oriunde ma duc incepe macelul.» Si pentru ca nu vreau sa incheiem cu un macel, spun... criza va trece, raman insa lucrurile in care ne investim sufletul si bucuria pe care stim s-o culegem de pe drum."
Citeste si Jurnalul National
Sursa foto: jurnalul.ro
