Radu Gabrea sarbatoreste duminica ziua de nastere

"Ma pregatesc sa-mi serbez cu prietenii aniversarea si ma bucur de succesul extraordinar avut la Cluj si Sibiu, la TIFF 2010, de ultimul meu film, «Manusile rosii».

Privind in urma si inainte... Se vede chiar drumul. Minunat in urma si, daca ma uit mai atent, acum port ochelari, in fata, se vede tot un drum. Tot minunat, caruia, din cauza unei curbe prin padure, nu i se vede sfarsitul. Sa vedem cand ajung la curba.

Daca as avea aceasta putere, as tipari pe banii mei, in brosura, pentru politicieni, studiul celebrului economist american, laureat al Premiului Nobel, John Galbraith, intitulat «Arta si banii», in care acesta explica pe larg de ce cultura nu consuma, ci produce, nu numai valoare pur si simplu, ci chiar de-a dreptul «bani». Cele mai bogate orase ale lumii, centre financiare mondiale, de la Londra, New York, Paris pana la mai modernul Shanghai, au aceasta pozitie, pentru ca oferta lor culturala este unica si de neegalat. Celebrul oras, monument de arhitectura realizat din nimic de Oskar Niemayer, marele arhitect, capitala oficiala a Braziliei, numit chiar Brasilia, este insa pustiu. De ce?

Pentru ca oferta culturala nu e la inaltime. Dimpotriva. Avignon, un oras mijlociu in sudul Frantei, fosta capitala a papilor, este o luna pe an centrul lumii, datorita extraordinarului Festival International de Teatru (ceea ce a inceput sa devina de catava vreme si Sibiul). Iar Italia, care, vezi Doamne!, nu prea le are cu stabilitatea guvernamentala, este in Grupul G7(sau G8, sau G20) numai prin extraordinara sa oferta artistica si culturala. Si as introduce cartea ca lectura obligatorie, cu seminarizare, pentru politicienii romani.

Imi doresc ca tot omul care face film de o viata: decernarea Oscarului. Pentru ultimul meu film, evident.

Mi-e foarte greu sa selectez clipele pe care le-as vrea retraite. Poate sunt 30 sau 300. Sau 3.000? Promit ca pentru aniversarea urmatoare sa aleg un juriu care sa faca pentru mine aceasta selectie. Pana atunci, poate, ca sa le usurez munca, o sa le scriu pe hartie.

Daca ma gandesc bine, la 20 de ani iubeam filmul. Uneori chiar prea mult. Acum, am inteles insa mai multe si pot spune, fara indoiala, ca m-am corectat: azi, familia si filmul, in aceeasi masura. Pe Victoria, adica familia mica, dar si familia mare: fiica mea cu cei trei: Lars, Alecutu si Thomas. As vrea ca nepotul meu Alecutu sa devina poate, cineast. Magdalena, mama lui, il antreneaza in secret. Astept!"

+1

Mai multe fotografii

Sursa: jurnalul.ro