Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleObiceiurile sasilor din Transilvania legate de sarbatoarea Pastilor sunt diferite de la o zona la alta. Despre traditiile comunitatii sasesti ne-a vorbit doamna Camelia Stefan, muzeograf al Muzeului de Etnografie Saseasca "Emil Sigerus", din cadrul CNM "ASTRA" Sibiu.
"In perioada precrestina, popoarele germanice sarbatoreau in fiecare an venirea primaverii, aducand omagii zeitei primaverii - Ostara. Sarbatoarea pagana a primaverii numita Ostarum avea loc la aceeasi data ca si sarbatoarea crestina a Inaltarii Domnului. Ambele sarbatori au devenit o sarbatoare crestina, iar numele vechi de Ostarum s-a schimbat in varianta germana Ostern (Paste).
Postul Pastilor incepe cu Miercurea Cenusii Aschermittwoch, denumire ce vine de la ceremonia binecuvantarii cu cenusa, simbolizand lepadarea de gandurile si de poftele lumesti. In fiecare zi de joi a postului erau tinute slujbe, iar tinerii se pregateau de examenul de confirmare, important eveniment bisericesc si social, reprezentand intrarea tinerilor de 14 ani in randul adultilor, prin depunerea unui juramant de credinta in fata membrilor comunitatii bisericesti si a familiei, de a duce o viata in conformitate cu valorile crestine.
Evenimentul avea loc fie in Duminica Floriilor, fie in a cea de-a doua zi de Pasti. Fetele confirmate primeau din partea barbatilor bortenul (o palarie din catifea, de forma cilindrica, avand panglici colorate prinse la spate), iar baietii primeau cojocul brodat."
TRADITII
Saptamana Patimilor era cunoscuta in comunitatea saseasca drept saptamana linistita, orice zgomot fiind interzis. Pana si clopotele "amuteau", in caz contrar se considera ca sunt aducatoare de grindina si furtuni, care stricau recolta din timpul verii. "Se credea ca fetele de maritat care gaseau flori galbene de ciubotica-cucului urmau sa se casatoreasca anul acela cu alesul inimii. Flacaii isi ciopleau fluiere din crengi de alun, crezand ca sunetul lor alunga vrajitoarele.
O semnificatie foarte importanta din Saptamana Patimilor (Karwoche) o are Joia Verde (Gründonnerstag). Incepand cu aceasta zi incetau toate muncile agricole, fiecare gospodar concentrandu-se asupra curatirii casei si a curtii. Femeile incep dis-de-dimineata cu coptul painii, al cozonacului si al placintei numite Hanklich, dupa care se vopseau ouale", completeaza doamna Camelia Stefan.
Obtinerea unor nuante speciale pentru vopsitul oualor era savarsita cu mare atentie odinioara. "In trecut se foloseau culori naturale obtinute din diferite flori, frunze, fructe si coji de copac uscate. Sasii intrebuintau de Pasti nu numai vopselele rosii, ci si alte culori (galben, verde, albastru,) in nuante preparate din plante. Pentru fiecare culoare se folosea un vas nou, pentru ca ouale sa nu se pateze. Culoarea rosie era obtinuta din sovarf, scoarta de arin rosu si mar paduret, cimbrisor, maces sau coada-cocosului.
Culoarea galbena se prepara din scoarta de par paduret sau frunze de mar salbatic, coji de romanita sau papadie. Pentru obtinerea celorlalte culori, in afara de cea albastra, ouale se vopseau mai intai in culoarea galbena, dupa care acestea erau introduse in vopselele dorite. Cele mai frumoase oua erau cele din zona Bistritei, ornate cu flori, spice de grau, frunze de vita-de-vie sau scrise cu diferite zicale pe care feciorii le daruiau iubitelor. Cu aceasta ocazie, fetele de maritat aveau prilejul sa-si aleaga logodnicul in functie de frumusetea oului primit.
Ouale folosite nu se spargeau, continutul era scos printr-o gaura mica facuta cu un ac la capatul fiecarui ou. Aceasta practica era executata in special de copii, iar dupa ce erau vopsite se atarnau pe crengute. Acestea se pastrau in camera cea buna pana in ziua de Pasti, cand se punea pe masa alaturi de bucatele pascale."
In Duminica Pastilor, dupa participarea la slujba religioasa, fiecare petrecea in familie. "Ziua incepea la ora 6:00 dimineata, cand fanfara satului vestea Invierea Mantuitorului. Urma Liturghia de dimineata, ce se incheia cu ritualul de sfintire a oualor, a mancarii si a vinului. Fiecare participant la slujba isi daruia reciproc cate un ou, pe care il ducea acasa. In unele sate se practica obiceiul ca preotul sa fie condus la biserica de fanfara satului, iar dupa terminarea slujbei era dus pe umeri acasa de doi flacai, ca semn de mare cinste pe care intreaga comunitate i-o purta.
La ora 12:00 avea loc cea de-a doua slujba, considerata a fi cea mai frumoasa si frecventata din tot anul bisericesc. Mersul la biserica se facea in alai, barbatii purtau cojoacele frumos brodate, iar femeile se imbracau in portul fastuos de sarbatoare. Dupa terminarea slujbei, se donau bani, lumanari si diferite textile pentru impodobirea bisericii.
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
Sursa foto: Arhiva Complexului National Muzeal "Astra" Sibiu
Blestemul lui Hristos pentru actori... Udatul de Paste...
