Nap Toader: "E greu ca un basarabean sa-l ia la misto pe Stefan cel Mare"

Jurnalul National: "Nunta in Basarabia" a fost inspirat din experienta ta de viata, din propria ta nunta. Ai avut o discutie in familie inainte de a face filmul? Mai ales cu familia din Basarabia?
Nap Toader: M-am dus la socrul meu, poetul Dumitru Matcovschi, si i-am cerut voie sa folosesc in film trei fragmente din poeziile sale. I-am povestit si despre film. Mi-a spus ca are incredere in mine. Cu socrul meu am parte de momente frumoase. Imi povesteste despre vremuri trecute, de creatie, de emulatie. Tineretea lui s-a desfasurat sub semnul luptei pentru castigarea independentei. Nu mi-a fost teama de reactia moldovenilor in ceea ce priveste filmul asta pentru ca in "Nunta in Basarabia" nu ma refer neaparat la poporul basarabean, ci ironizez si de-o parte si de cealalta comportamente sau atitudini care imi displac, dar care nu sunt majoritare. Iar eu daca le pun pe ecran le satirizez nu ca sa spun haideti sa radem de astia sau de ceilalti. Sper ca sunt putini acei care cred acest lucru.

Ati fost si contestati dupa ce ati lansat filmul, dincolo de reactiile pozitive?
Sa spunem ca exista un procent de 2% din publicul basarabean care ne contesta. Avem, de exemplu, o reactie pe Facebook, la pagina filmului. Dar la cate reactii pozitive avem aproape ca nu mai conteaza. E o persoana care spune ceva de genul sa nu vina romanii sa ne invete pe noi cum se face cinema de calitate, sa-i filmeze pe tiganii lor acolo, in Romania. Mai spune ca subiectul filmului este frivol si ca trebuie sa ma apuc eu, ca regizor, de ceva mult mai profund. Cat despre reactii mai de suprafata, am avut una din partea unei basarabence care a spus ca uneori simte ca basarabenii sunt luati peste picior. I-am explicat ca nu mi-am propus asta si ca e o greseala daca s-a inteles asa. Ca ironizez unele mici comportamente agresive, pline de prejudecati. De exemplu, eu m-as enerva putin daca cineva din piata din Basarabia, auzind ca vorbesc ca la Bucuresti, imi zice "pidarast". Ma enervez pentru ca mi-ai pus o eticheta fara sa ma cunosti. Sigur, devin constient ca exista o anumita frustrare sau un complex care te determina sa-mi pui o eticheta, ca poate si tu ai suportat la randul tau o etichetare din partea celorlalti.

Pana la urma e un fenomen care se intampla si la noi, intre moldoveni, olteni, bucuresteni.
Exact. Pai eu sunt oltean, dar poti sa-mi spui cate bancuri vrei cu olteni. Rad cu tine, nu ma simt deloc jignit, sunt mandru ca sunt ceea ce sunt si ca m-am nascut acolo. Eu insumi spun bancuri cu olteni. In Basarabia, exista la un moment dat o anumita conflictualitate intre modalitatea noastra din sud de a vorbi, spre exemplu, care este cumva literara, academica, si felul lor de a vorbi. Cu accent, presarat cu regionalisme, dulce, usor arhaic, de basm. Ca si cum ne uitam la graiul lor precum un imparat, asa cum se spune si in film. Dar mie personal nu mi-a spus cineva din Basarabia ca vorbesc ca la Bucuresti. Ba chiar eu sunt cel care incerc sa vorbesc la fel ca ei cand sunt acolo, sa ma distrez alaturi de ei. O fac in joaca, ca o asumare a acelui tip de grai care imi place. Ador la ei si faptul ca diminutiveaza orice: tara nu e tara, e tarisoara, painea e painisoara. Totul la ei e privit cu tandrete, cu lirism.

Probabil ca pe undeva tandretea asta vine si dintr-un patriotism care, in Romania ultimilor ani, este privit ca fiind desuet, ca sa nu zic penibil.
Din pacate. Pentru ca in Romania sunt foarte putini care cultiva patriotismul fara interese mercantile. In Basarabia au nevoie de patriotism, lucrul asta i-a tinut in picioare. Ei cred cu adevarat ca Eminescu este Eminescu, ca Romania inseamna tricolor, ca valorile noastre sunt perene. E greu ca un basarabean sa-l ia la misto pe Stefan cel Mare. Poate ca eu, cu simtul meu cinic, primit de la taranii mei din Oltenia, si ei simpatici la randul lor, mai fac o gluma pe un astfel de subiect. Dar sa nu uitam ca oltenii l-au generat la randul lor pe Eugen Ionescu, sau pe Jean Negulescu, regizor de cinema la Hollywood, sau pe Brancusi. Dar asa e felul oltenilor, vad mai glumet lucrurile astea monumentale. Ei bine, basarabenii glumesc mai putin decat noi cu astfel de lucruri. Imi mai place ca acolo, in Basarabia, ca citesti cea mai emotionanta poezie patriotica la acest moment sau de dragoste. Nu exista in Romania. Pentru ca noi, romanii, cu creierul terfelit de Ceausescu, murdarindu-ne in nationalismul nostru curat si ducandu-ne la mitinguri ca sa fluturam steagurile, ne-am saturat pana peste cap de astfel de lucruri. Pe langa faptul ca dupa '89 discursul politicienilor a facut si mai mult rau patriotismului. Eu unul nu scot in piept sentimentul asta patriotic, dar nu-mi este rusine niciunde sa spun ca sunt roman. Fie, mananc lebede, sparg banci, ok. Dati pagina si haideti sa discutam. Dar dupa cum spunea si Papa, nu va luati de o natiune etichetand-o dupa indivizi care fac anumite fapte.

Citeste interviul integral pe jurnalul.ro

+1

Mai multe fotografii

Foto: Intact Images