Pe 29 noiembrie, se împlinesc 21 de ani de când Antena 1 e mereu aproape de telespectatorii săi, oferindu-le divertisment și programe de calitate, dar și campanii jurnalistice și umanitare în urma cărora mii de oameni au fost ajutati, îndrumați și sprijiniți în momente mai puțin fericite din viața lor, campanii în urma cărora s-au schimbat legi și proceduri.
La 21 de ani de Antena 1, vedetele postului fac o introspecție în sufletele lor și rememorează 21 de momente speciale din viața lor, momente care le-au marcat existența și care fac parte din istoria lor personală. #21momentespeciale
Simona Gherghe, prezentator „Acces Direct”, despre prietenia cu Dan Capatos:
De cât timp vă cunoașteți?
De vreo... Zece ani, cred!
Cum v-ați împrietenit?
Ionela era prietena mea și a lor. Și uite așa, a unit grupurile. Cred că ne-am cunoscut într-un weekend la munte. În iarna aia, am încercat cu toții schiul! De mine s-a prins, de ei nu!
Care sunt momentele care v-au apropit cel mai mult?
Când lucram amândoi la știri, ne vedeam zilnic. Apoi, el s-a transferat primul la divertisment și nu ne-am mai văzut atât de mult ca înainte. Și așa a fost până acum vreo doi ani, când redacțiile noastre au fuzionat. Acum suntem "colegi de bancă" în redacție. Au fost multe momente pe care le-am trăit, dar uite, îl spun pe ultimul... Am mers împreună, eu și Răzvan și Dan și Monica la Finala Roland Garros de la Paris, în care a jucat Simona Halep. Ne-am decis cu o zi înainte și a fost o întreaga epopee. De la procuratul biletelor de avion până la cele pentru finală... Dar a fost ceva ce nu cred că voi uita vreodată...
Dan Capatos, prezentatorul „Un show păcătos”, difuzat de luni până joi, de la 23:00, la Antena 1:
De cât timp vă cunoasteţi?
Ne cunoaştem din iarna anului 2004, când mie nici prin cap nu-mi trecea că peste câteva luni vom deveni colegi. În acea perioadă eu mă luptam cu revistele pentru bărbaţi. Plecasem de la Playboy şi lansasem High Life. Într-un week-end îmi programasem o iniţiere într-ale ski-ului, iar la această aventură urma să participe şi Ionela Năstase, o prietenă comuna de-a noastra. Ionela a sunat-o pe Monica şi a întrebat-o dacă poate veni şi cu prietena ei, Simona (urma să mergem cu maşina mea şi nu ştia dacă mai avem loc de bagaje, etc). Aşa a apărut la mine în curte un copil. O fetiţă. Pentru că asta a fost prima impresie: că Ionela venise cu o fetiţă. Era Simona Gherghe!!! Cu mult mai mică de înălţime decât mi-aş fi putut imagina vreodată şi cu un chip foarte frumos de copil nevinovat. O diferenţă uriaşă faţă de ce ştiam de la televizor. (În acea perioadă ea prezenta Observatorul de la ora 16:00 unde, în mod voit, îi maturizau mult imaginea din machiaj si coafură). Îmi amintesc că tot drumul m-am uitat la ea, în oglinda retrovizoare, bănuind-o pe Ionela că ne făcuse o farsă... Că adusese pe altcineva în locul Simonei.
Cum v-aţi împrietenit?
La câteva luni distanţă, soarta m-a făcut colegul Simonei. Pe 1 aprilie 2005 mă angajam şeful nou-înfiinţatei secţii Monden, din cadrul redacţiei de Ştiri, cea care producea, printre altele, şi Observatorul prezentat de Simona. Deşi cunoşteam câteva persoane pe-acolo, venite şi ele din presa scrisă sau foşti colegi de prin fostele redacţii de ziare prin care trecusem până atunci, mă simţeam destul de stingher. Simona a fost cea care m-a luat de mână, la modul figurat, desigur, şi m-a învăţat să mă strecor printre ele. Să fac "cristiane" (după acel week-end în care ne-am cunoscut, ea se dedicase ski-ului total. Eu îl abandonasem cu fața proptită într-un gard de plasă de pe marginea pârtiei pentru copii). Aşa că în acele prime zile după ce am devenit colegi, am început să ne împrietenim cu adevărat.
Care sunt momentele care v-au apropit cel mai mult?
Au urmat sute de ore pe care le-am petrecut împreună în redacţie, la masă, în week-end-uri, în concedii. Cred că fiecare dintre aceste momente ne-a apropiat, în felul lui. Şi ne-a făcut ca amândoi să ajungem, peste ani, pe acelaşi făgaş profesional. Este adevărat, eu am ars etapele televiziunii mai repede, am ajuns mai rapid decât Simona pe "strada" divertismentului şi îmi place să cred că, la un moment dat, i-am întors gestul de început şi am luat-o şi eu de mână, aducând-o pe această "stradă", într-un moment în care simţea că avea nevoie de o schimbare. Iar acum suntem din nou colegi "de bancă", aşa cum ne place să spunem în birou, exact ca acum aproape 10 ani, când eu am păşit prima oară într-o redacţie de televiziune. Sper să rămânem colegi cât mai mult timp. Pentru că prieteni vom rămâne pe viaţă!!!
Care sunt dorinţele tale? Care sunt lucrurile la care visezi? Enumeră-le mai jos, iar fix peste un an vei primi această listă pe adresa ta de email pentru a vedea câte dintre ele au devenit realitate! http://vreimaimult.a1.ro/
