Un nou tip de anxietate ia amploare în România. De ce îi afectează mai mult pe tineri

Tot mai mulți oameni suferă de anxietate și se lasă pradă propriilor frici. Victimele cele mai sigure sunt întotdeauna din rândul tinerilor.

Anxietatea este de mai multe tipuri. Unii oameni pot avea o frică bine definită, precum vorbitul în public, iar alții să nu se simtă confortabil în anumite situații, precum la evenimente sociale de amploare.

Tot mai mulți tineri tind să sufere de un tip nou de anxietate. În unele țări europene chiar le-a fost administrat un tratament.

Un nou tip de anxietate ia cu amploare România. De ce îi afectează mai mult pe tineri

Acest nou tip de anxietate a devenit fenomen în țara noastră, conform unei surse. Și are legătură cu momentul în care sună telefonul și tresărim.

Cei mai afectați sunt tinerii din generația Z, adică născuți între 1990 și 2010. Aceștia au crescut în era aplicațiilor destinate schimbului de mesaje sau alte platforme de mesagerie instant. Astfel ei nu au fost expuși îndelng la conversații verbale, comunicând mai des în scris.

Spre deosebire de alte generații care nu dispuneau de astfel de metode prin care să țină legătura cu familia și prietenii care nu locuiau în apriopiere. Ceea ce s-a câștigat pe de o parte, prin rapiditate, conexiune și eficientizare, s-a pierdut pe de altă parte, în relaționarea propriu-zisă și nevoia de proximitate.

Tinerii preferă această metodă de conversație, iar mulți dintre ei dezvoltă adevărate fobii pentru conversațiile verbale. De cele mai multe ori se tem că ar putea deranja pe cineva și, mai ales, se tem de ridicol. Astfel că evită să răspundă la telefon.

Acestea sunt semnalele că neplăcerea de a purta conversații telefonice se transformă în fobie și că anxietatea și-a făcut culcușul acolo.

Ce este anxietatea și cum reacționăm la ea

Susan Orsillo și Lizabeth Roemer spun, în studiul Mindfulness pentru anxietate (Curtea Veche, 2021), că „frica și anxietatea sunt doi bodyguarzi excesiv de zeloși”.

Acestea nu transmit efectiv niște avertismente care să se bazeze pe rațiune, ci doar declanșează niște alarme zgomotoase sau sunt un permanent disconfort.

Este, bineînțeles, un mod de apărare, însă dacă nu facem decât să ne ascultăm fricile și anxietate, în ciuda faptului că se dovedește că viața nu ne este în pericol, riscăm să ne consumăm energia doar pe fugă și pe evitarea situațiilor atât fizic, mintal, cât și emoțional.

„Am identificat trei tipare comune de reacție față de anxietate (...) - adică acele tipare care, din câte se pare, transformă mecanismele utile de autoconservare în niște bodyguarzi hiperprotectori, metaforic vorbind. (...) această secvență în trei părți este formată din reacția față de emoțiile dureroase ale anxietății prin îngustarea atenției, autocritică și stigmatizare; apoi din încercarea de a scăpa mintal de anxietate; și, în cele din urmă, când disconfortul continuă, din evitarea tuturor cauzelor posibile ale anxietății”, mai adaugă Susan și Lizabeth în cartea lor.

Tot mai mulți oameni suferă de anxietate fără să știe cum să se elibereze din ghearele ei. Autocompasiunea poate ajuta. Iar asta nu înseamnă ignorarea sau negarea propriilor greșeli, ba din contră.