"Ochii mei erau plini de lacrimi". Povestea din spatele acestei fotografii a făcut înconjurul internetului

Adem Altan a dat peste un tată care ținea mâna fiicei sale, care din păcate decedase sub dărâmăturile produse de cutremurele din Turcia și Siria. Tatăl i-a cerut să-i facă o fotografie, acolo, peste ruine. 

Adem Altan nu poate compara fotografia pe care a făcut-o săptămâna aceasta cu niciuna dintre zecile de mii pe care le-a realizat în cei 41 de ani ai săi ca fotojurnalist.

La scurt timp după ce a mers de la Ankara până în orașul Kahramanmaraș din sudul Turciei și și-a făcut drum în urma cutremurului cu magnitudinea de 7,8, a dat peste un complex de apartamente prăbușit.

"Ochii mei erau plini de lacrimi"

Familiile săpau printre dărâmături în căutarea celor dragi, dar un bărbat cu o haină portocalie stătea liniștit în mijlocul molozului, așa că i-a atras atenția lui Altan.

"Când m-am uitat mai atent, am văzut că ținea o mână", spune fotograful, "așa că am început să fac fotografii". Bărbatul se numea Mesut Hançer și mâna pe care o ținea era cea a fiicei sale de 15 ani, Irmak, care fusese ucisă în patul ei când cutremurul a doborât clădirea. Hançer l-a zărit pe Altan. Și apoi i-a cerut să continue.

"Fă o fotografie cu copilul meu", a strigat el. Apoi a lăsat mâna pe care o ținea și mi-a arătat copilul lui. Am văzut capul unei persoane sub dărâmături. L-am întrebat cum îl cheamă și a spus Mesut Hançer. Apoi am întrebat numele copilului său. Era puțin departe și aveam probleme cu înțelegerea a ceea ce spunea. A spus că numele fiicei sale era Irmak.

Fotograful a făcut ceea ce i s-a cerut și a continuat să facă fotografii în timp ce Hançer a luat din nou mâna fiicei sale.

"Ce durere insuportabilă, m-am gândit în sinea mea", spune Altan. "Ochii mei erau plini de lacrimi și îmi era greu să nu plâng când făceam pozele. Am așteptat puțin după ce am făcut pozele, așteptându-mă să vină cineva să ia fata. Din păcate, nimeni nu a făcut-o".

Ce a văzut când s-a întors ziua următoare

Altan a trebuit să-l părăsească pe Hançer și pe Irmak pentru a continua documentarea distrugerii pentru Agence France-Presse, unde a lucrat în ultimii 15 ani.

"Dar eram curios ce li s-a întâmplat și așa că a doua zi dimineață, m-am întors la ruinele unde fuseseră tatăl și fiica. Nu știu ce s-a întâmplat cu tatăl. El nu era acolo când am sosit a doua zi și nici fiica lui nu era".

Fotojurnalistul știa că realizase o imagine extraordinar de emoționantă a durerii provocate de cutremur, dar nu se aștepta ca aceasta să devină imaginea care descrie cel mai bine distrugerile care din Turcia.

"A atras multă atenție atât în Turcia, cât și în întreaga lume", spune el. "Sute de oameni au distribuit-o pe rețelele de socializare și am primit sute de mesaje care spuneau lucruri precum „O fotografie foarte puternică care arată durerea cutremurului” și „O fotografie pe care nu o vom uita niciodată până când vom muri.”

Pentru Altan, poza și-a făcut treaba: arată distrugerea fizică și emoțională a cutremurului; documentează dragostea nemăsurată a unui tată pentru fiica lui și se întreabă: „Există o durere mai mare decât aceasta?”

„Nu o pot compara cu nicio fotografie pe care am făcut-o înainte”, spune el. „Fotografia a atras multă atenție, da. Dar nu pot spune că sunt fericit. Aceasta este o catastrofă.”