80.000.000 arbori rași. A fost rezolvat cel mai mare mister al Omenirii. ”A zburat pe deasupra capetelor noastre cu 11,2 km/s!!!”
Pe 30 iunie 1908, ”ceva” luminos și de mari dimensiuni culcă la pământ o pădure imensă, de 80.000.000 de arbori, situată pe o arie de 2.150 de kilometri pătrați, în Rusia. Martorii-s puțini. Vreme de peste 100 de ani, se fac tot felul de speculații. Până zilele trecute, când un studiu a arătat că vorbim despre un asteroid de fier, care a ”zburat” la 11 kilometri deasupra solului, cu o viteză incredibilă
Publicat: Miercuri, 06 Mai 2020, 11:28 | Actualizat: Miercuri, 06 Mai 2020, 12:38Pe 30 iunie 1908 (17, conform calendarului iulian, în uz în acele momente pe acolo), la ora locală 07.14, o explozie uriașă culcă la pământ 80.000.000 de arbori, pe o suprafață imensă, cu o orie de 2.150 de kilometri pătrați, în apropiere de râul Podkamennaia Tunguska din Ținutul Krasnoiarsk, în Rusia. Ceea ce se petrece acolo e greu de descris: vorbim despre o energie a exploziei cuprinsă între 5 și 30 megatone de TNT, mai puternică de 1.000 de ori decât cea a bombei atomice de la Hiroshima, din 6 august 1945, și aproximativ o treime din ”Bomba Țarului”, cea mai mare armă nucleară detonată vreodată. Unii arbori sunt efectiv scoși din pământ, se estimeză că unda de șoc ar fi măsurat 5 grade pe Scara Richter.
Martorii oculari sunt puțini: niște băștinași Tungus, stabiliți pe dealruile din nord-vestul Lacului Baikal, ar fi observat ”o coloană de lumină albăstruie, la fel de strălucitoare ca Soarele”. Nimeni nu vorbește despre o explozie, ci numai de sunete asemănătoare focului de artilerie și de seism. Învățații sunt trimiși la fața locului, se scriu, în câteva zile, 1.000 de pagini. Cu trei zile înainte, în Europa, Rusia europeană ori Siberia de Vest se observaseră fenomene meteorologice ciudate, cu nori argintii, amurguri luminoase ori halouri solare, iar astronomul britanic William Dening nota că noaptea de 30 iunie 1908 a fost atât de luminoasă deasupra orașului Bristol, încât stelele nu s-au observat. Logic, toată lumea și-a dat cu părerea, dar pentru că nimeni nu a emis o ipoteză concretă, ”Fenomenul Tunguska” a fost catalogat drept ”Cel mai mare mister al Omenirii”, mai ales că oamenii și animalele din zonă au decedat din cauza unor maladii necunoscute, toate relaționate cu radioactivitatea. S-a stabilit că ”vinovat” de toate acestea este un asteroid, dar craterul format la impactul căderii lui pe Pământ nu a fost găsit niciodată.
Atunci?
Zilele trecute, un studiu publicat în ”Monthly Notices of Royal Astronomical Society” a anunțat că este vorba despre un corp ce a trecut pe deasupra capetelor noastre, fără a impacta cu solul! Vorbim despre un imens asteroid de fier, ce a intrat în atmosfera terestră la o altitudine relativ joasă, pentru ca apoi să iasă din ea, nu înainte de a da naștere unei unde de șoc ce avea să devasteze o suprafață imensă.
Savanți ruși de prestigiu, precum Leonid Kulik, Evgheni Krinov sau Nikolai Vasiliev au analizat ceea ce s-a petrecut la Tunguska, în 1908
”Am analizat condițiile în care asteriozi cu diametrul de 50, 100 și 200 de metri au trecut pe deasupra Pământului. Vorbim despre cele trei mari categorii de materiale: fier, piatră și apă înghețată, ce au intrat în atmosfera noastră la o altitudine minimă de 10-15 kilometri”, au spus specialiștii de la Universitatea Federală din Siberia, coordonați de profesorul Daniil Hrenikov. ”Rezultatele obținute au dus la concluzia că <<Fenomenul Tunguska>> nu a primit, până acum, interpretările corecte. Totul a fost cauzat de corpul unui asteroid de fier, care a intrat în atmosfera terestră și a continuat pe o orbită aproape solară”, a adăgat Hrenikov.
Echipa de specialiști a combinat toate posibilitățile pentru a vedea dacă, matematic, evenimentul ar fi fost posibil. Gheața - o ipoteză susținută de savanții ruși prin 1970 - a fost repede eliminată. Căldura generată de viteza cerută pentru a obține traiectoria estimată ar fi topit complet corpul. Roca nu se încadrează, nici ea, în cerințe. Meteoriții explodează când aerul îi penetrează prin micile fracturi, moment în care se acumulează o presiune imensă.
Cel mai probabil ”vinovatul” a fost un asteroid din fier. ”A avut undeva între 100 și 200 de metri lățime și a parcurs cam 3.000 de kilometri prin atmosferă. Niciodată viteza sa nu a coborât sub 11,2 km/s, la o altitudine de 11 kilometri. A trecut extrem de repede, dar a degajat o căldură uriașă, cea care a culcat toți copacii. Apoi a revenit pe traiectorie, ceea ce explică absența unui crater pe Terra. Așa se dovedește și apariția pelerinei de praf de deasupra Europei”, mai spun investigatorii.
80.000.000 de arbori culcați la pământ, o suprafață de două ori cât actualul New York!
Gata, caz închis! Mister rezolvat după mai bine de un secol!
Dar specialiștii nu-s atât de siguri. ”Studiul are limitele sale. Nu am analizat formarea unei unde de șoc. De asemenea, este pentru prima oară când se avansează posibilitatea unui asteroid de fier, iar comunittea științifică internațională trebuie să analizeze și să accepte ipoteza, nu?”, se întreabă Hrenikov. Adică treaba nu-i gătată sută la sută, iar ”cel mai mare mister al Omenirii” continuă să ne ”fiarbă”?