„Ador această țară, dar are câteva lucruri care ar trebui îmbunătățite.” De ce este nemulțumit un american stabilit în România

Un american stabilit în România povestește pe Youtube experiențele, atât pozitive, cât și negative, din țara de ”adopție”.

• Luni, Marți și Miercuri de la 20:30, Nea Mărin se întoarce! Poftiți pe la noi: Poftiți în Dobrogea, pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Tânărul s-a stabilit în România în urmă cu aproximativ un an, mai exact în Cluj. Țara adoptivă l-a încântat cu o sumedenie de aspecte, însă nu trece cu vederea lucrurile care ar putea - unele chiar pe bună dreptate - fi îmbunătățite.

Ce lucruri îl nemulțumesc pe tânărul american în România

El a postat o serie de filmulețe pe canalul de Youtube: „Living Ironically in Europe”.

„România, unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru Pământ și dulcea mea țară adoptivă. Locuiesc în România de aproape un an și, deși ador această țară, are cu siguranță și câteva lucruri care ar trebui îmbunătățite. Și despre asta este acest videoclip: despre lucrurile pe care le urăsc la România”, spune el la începutul filmulețului despre lucrurile care nu-i plac în România.

Un lucru care îl nemulțumește teribil este gramatica limbii române. El nu o consideră o limbă prea ușoară și dă exemple din conjugararea verbelor, care, pentru tânărul american, este una haotică.

Un alt aspect adus în discuție este transportul în comun, mai ales dacă vrei să ieși din orașele mari și să călătorești fără să ai un automobil propriu. Acesta aduce ca exemplu ruta Cluj - Timișoara. Tânărul susține că sunt doar două autobuze, iar accesul la rezervări este mai complicat, dat fiind că trebuie sunat, iar numărul de telefon nu este valabil.

„De exemplu, locuiesc în Cluj, al doilea cel mai mare oraș din România, și deseori trebuie să călătoresc la Timișoara, al patrulea oraș ca mărime al României. Cele două orașe au ambele peste 300.000 de locuitori și cu mașina sunt cam la 4 ore depărtare unul de celălalt. Câte autobuze credeți că merg zilnic între cele două orașe? Ei bine, două! Ambele pleacă dimineața, unul la 10.00, altul la 12.30. Treaba e că nici măcar nu sunt niște autobuze cu adevărat. Sunt niște microbuze care au 12 locuri și un miros îndoielnic”, relatează el.

„Partea și mai complicată de abia de acum vine, întrucât pentru a merge cu un autobuz ai nevoie de o rezervare și pentru a obține o rezervare, trebuie să suni la compania de autobuze. N-ar fi o problemă dacă telefonul companiei ar funcționa, ceea ce de cele mai multe ori nu funcționează. Te duci la stația de autobuz și ceri un bilet și ți se spune de către doamna care lucrează la ghișeu că ea nu îți poate vinde un bilet pentru că trebuia să îți faci rezervare la telefon”, mai adaugă tânărul.

De asemenea, acesta consideră că este mult prea greu pentru a ajunge în capitală, în București. Accesul din Cluj fiind foarte dificil, mai ales dacă te bazezi pe trenuri care fac în jur de 10 ore:

„Deoarece România este o țară destul de centralizată, capitala ei, Bucureștiul, joacă un rol destul de important. România având o formă aproape circulară, v-ați putea imagina capitala ca fiind chiar în centru. Dar nu, este în sud, aproape de granița cu Bulgaria. Deci dacă locuiți în centrul țării, mult noroc la călătoria de 10 ore cu trenul și să sperăm că funcționează aerul condiționat. Sfat: nu funcționează!”

Un alt aspect care îl nemulțumește încă și mai mult este birocrația din România:

„Nu sunt străin de sistemele birocratice postsocialiste. Am trăit în Serbia timp de nouă ani totuși. Cu toate acestea, România o depășește. Sigur, și aici vei întâlni clasicul adus de copaci întregi de hârtie unei creaturi aflate la menopauză, foarte prost plătită, cunoscută drept <<femeia care lucrează la ghișeu>> doar ca să ți să spună că, de fapt, ai nevoie de o copie a unui document pe care îl ai deja acolo și nu, nu poți face o copie chiar dacă stai chiar lângă un copiator pentru că, **** you, de aia!

Totodată, cetățenii țărilor care nu fac parte din Uniunea Europeană sunt dezavantajați în România: „Un exemplu în acest sens este biroul de migrație de la Cluj. În afara faptului că se află la parterul unui mall, fiind înconjurat de magazine de lux, biroul funcționează doar cinci zile pe săptămână, de la 9 la 17. Însă este doar pentru cetățenii UE.

Acum, dacă ești destul de ghinionist să te fi născut în afara UE, biroul primește cetățeni care nu sunt americani doar miercurea și doar 20 odată. Și după cum vă puteți imagina, sunt cu siguranță mai mult de 20 de oameni care așteaptă ziua. Așa că mulți trebuie efectiv să doarmă la mall doar pentru a avea șansa să intre a doua zi.”

Un lucru care l-a pus mai mult pe gânduri a fost îndărătnicia unor vecini. Deși este convins că nu toți românii sunt așa, nu a avut cum să nu amintească de vecinii în vârstă din blocurile românești.

„O altă relicvă a erei comuniste trecute sunt cu siguranță vecinii. Și dacă ai locuit vreodată într-un bloc aici, vei ști cu sigurnață despre ce vorbesc. Ca să fiu corect, majoritatea vecinilor pe care îi vei întâlni aici sunt oameni normali, ok. Dar există încă acele creaturi cretacice care cred că încă trăim sub Ceaușescu. Așa că ici și colo vei găsi acea bunică care te va opri pe holul blocului și va începe să te interogheze: de unde ești, de ce te întorci acasă atât de târziu, la care apartament locuiești, de parcă ar fi treaba ei”, spune tânărul american.

El a avut parte chiar și de o pățanie pe care a numit-o comică: unul dintre vecini sunând la Poliția din cauză că: „există un <<străin suspect>> care o vizitează constant”.

„Spre exemplu, un lucru care s-a petrecut de când locuiesc aici este că a fost chemată poliția la mătușa logodnicei mele pentru că unul dintre vecinii ei drăguți a raportat că există un „străin suspect” care o vizitează constant. Așa că, desigur poliția a trebuit să vină și să investigheze și și-au dat seama că era doar nepoata ei. Chiar dacă nu se întâmplă des, este destul de enervant”, relatează el.

Ultimul aspect negativ adus în discuție este legat de cocalari, parte din subcultura României. Ceea ce-l intrigă cel mai mult este „școala vieții”, pe care cocalarii o expun.

Acest concept se referă la o educație modestă, în care banul este unica valoare universală: „Fiecare țară are propria sa subcultură. Românii au cocalarii. Ca să explici ce sunt cocalarii nu cred că există modalitate mai bună decât să citești descrierea de pe site-ul Muzeului Kitsch-ului.

Cocalarul este un individ cu o mare nevoie de afirmare în condițiile unei culturi modeste. Ca orice înapoiat cultural, nu și-a dezvoltat nici măcar calitatea de a-și evalua înapoierea culturală, așadar funcționează ca un handicapat care nu-și conștientizează handicapul. Ca un orb la școala de șoferi. În lipsa de date, judecă simplist și se poziționează greșit pe scara socială”, prezintă el.

Nemulțumirile acestuia rezonează cu mulți români, fiind unele aspecte, pe care oricare dintre cetățeni le-ar aduce în discuție la o dezbatere publică.

Ce îl atrage la România și de ce nu ar vrea să se mute în altă țară

Printre filmulețele postate de tânărul american despre România, multe sunt pentru a prezenta locurile frumoase din țara sa adoptivă, cât și lucrurile care îi plac cel mai mult aici.

Acesta vorbește și despre mâncarea sa preferată, printre care se numără: ciorbă de burtă, palaneț, drob, papanași și varză a la Cluj.

Totodată spune că românii au un simț al umorului aparte și aduce în discuție, mai ales, autoironia specifică.

Acesta este încântat de petrecerile organizate de români, mai ales în locuri retrase. De asemenea, este uluit de arhitectură, dar și de natură și de peisajele nemaipomenit de frumoase pe care le poți vedea la orice pas.