Tradiții și superstiții de Sfânta Parascheva, sărbătorită pe 14 octombrie. Ce obiceiuri trebuie păstrate pentru noroc și sănătate

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași este sărbătorită în fiecare an pe 14 octombrie. Cu această ocazie, în ziua de vineri, credincioșii sunt chemați să facă rugăciuni și să respecte tradițiile și superstițiile praznicului. Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, mai este supranumită în credința popular drept "Vinerea Mare de Toamna" sau "Vinerea celor 12 vineri". Află de pe a1.ro ce tradiții și superstiții trebuie respectate pentru noroc și sănătate.

• MAREA PREMIERĂ POWER COUPLE, SEZONUL 2! Vezi cele mai noi episoade de la 20:30, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Sfânta Parascheva de la Iași este sărbătorită vineri, 14 octombrie 2022, în toată țara. Zeci de credincioși se închină astăzi și cei care au posibilitate se duc la racla cu sfintele moaște de la Iași.

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de bine­cu­vân­ta­re și însă­nă­to­șire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlo­ci­toa­re către Preamilostivul Dum­ne­zeu, notează site-ul Doxologia.ro.

De Sfânta Cuvioasă Parascheva, își sărbătoresc ziua onomastică aproximativ 60.000 de români.

Tradiții, superstiții și obiceiuri de Sfânta Parascheva. Ce este bine să faci pe 14 octombrie 2022 pentru noroc, bani și sănătate

Iașiul se pregătește să își primească pelerinii zilele acestea, căci în fiecare an, la data de 14 octombrie este hramul Sfintei Parascheva. La fel ca și în anii trecuți, mijlocul celei de-a doua luni de toamnă înseamnă venirea pelerinilor din toate colțurile țării, la Iași, acolo unde orașul deja îmbracă straiele sărbătorii.

Mii de pelerini din toate colțurile țării vin în fiecare an pentru a se închina la Sfânta Parascheva, ocrtitoarea Moldovei. Însă cei care nu au posibilitatea de a ajunge la raclă, pot urma obiceiurile din moși-strămoși pentru a avea protecție, noroc și sănătate.

Pentru a o cinsti pe Cuvioasa Parascheva, credincioșii sărbătoreau 12 vineri legate de alte praznice mari precum vinerea din prima săptămână a Postului Mare, vinerea dinaintea Bunei-Vestiri, vinerea din Saptamana Mare, vinerea dinaintea Înălțării, vinerea dinaintea zilei Sfintei Treimi, vinerea dinaintea sărbătorii nașterii Sfântului Ioan Botezatorul, vinerea dinaintea sărbătorii Sfântului Ilie, vinerea dinaintea Adormirii Maicii Domnului, vinerea dinaintea Sfinților Arhangheli, vinerea dinaintea Sfinților Cosma și Damian, vinerea dinaintea Nașterii Domnului, vinerea dinaintea Botezului Domnului și continuând până pe 14 octombrie când e sărbătorită Sfânta Parascheva, potrivit site-ului creștinortodox.ro

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Parascheva, pe 14 octombrie. Ce datini s-au păstrat din bătrâni

În această sfântă zi, femeile nu trebuie să spele, să muncească pământul, să coasă, țeasă sau să toarcă lână. De Sfânta Parascheva, credincioșii îi pomenesc pe cei trecuți în neființă. Alimentele care se dau de pomană sunt mustul și pâinea coaptă din grâul nou, cules în acest an.

Din bătrâni se spune că în funcție de cum e vreme de Sfânta Parascheva, ei își pot da seama cum va fi iarna care urmează. De asemenea, dacă oile dormeau îngrămădite în ziua de 14 octombrie, iarna ar fi urmat să fie grea, dar dacă ele dormeau răsfirate, iarna urma să fie una blândă.

Sfânta Parascheva, supranumită și Sfânta Vineri, se spune că este cea care influențează îndelitnicirile tuturor femeilor. Legenda spune că Sfânta Parascheva arată ca o bătrână care are grijă de fertilitatea pământului și sănătatea oamenilor.

Sfânta Vineri, așa cum este supranumită, oferă ajutor tuturor celor care se roagă la ea, îngrijindu-se de mame, bolnavi, sărcai, bătrâni și copii. Atunci când cineva era bolnav, credincioșii scriau rugăciuni pentru Sfânta Parascheva și o purtau la gât ca pe un colier până la însănătoșire.

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva, care trebuie rostită pe 14 octombrie 2022

"Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfri­co­șă­toare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu ne­so­co­tință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, ne­treb­nici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga mi­los­tivirea prin sârguința cea de toate zilele, dă­ruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim prea­sfânt numele Tău în veci. Amin!".

Rugăciune pentru ajutorul Sfintei Cuvioase Parascheva

"Sfântă Cuvioasă Parascheva, în genunchi vin la tine, ca în genunchi să te rogi Părintelui Ceresc pentru iertarea păcatelor mele, săvârșite cu fapta sau cu gândul, cu știința sau cu neștiința mea, căci vin cu sufletul întinat și te rog: ajută-mă!

Doamne, pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, șterge din mine orice gând afară de Tine, Doamne, căci Ție nici un lucru nu-ți este greu a-l împlini. Amin!".

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, sărbătorită vineri, pe 14 octombrie 2022

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­țătură în limba română despre viața sfin­­tei o găsim în „Cartea românească de în­vă­ță­tură” a Mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.

S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales epis­cop în localitatea Madite pentru dra­­gos­tea față de cele sfinte și pentru cultura sa de­ose­bită.

Sfânta Parascheva și-a petrecut anii co­pi­lă­­riei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o bi­serică a Precistei” a auzit citindu-se, la Sfân­ta Li­turghie, cuvântul Evangheliei: „Ori­ci­ne vo­ieș­te să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Mar­cu 8, 34). Chemarea Mântui­to­ru­lui a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a îm­păr­țit toate hainele săracilor. Același lucru l-a fă­cut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.

Moștenind o mare avere de la părinți, îm­preună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dă­ruit săracilor partea ce i se cuvenea de moș­te­ni­re și, „părăsind frumusețea acestei lumi”, s-a re­­tras „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Con­stanti­nopol, unde a ascultat cuvinte de în­­vă­țătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile aces­to­ra, a pă­răsit capitala, îndreptându-se spre ți­­nutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Hera­cleea.

Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîn­toar­că în locurile părintești: „Să lași pustia și la mo­șia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. După ce a avut această vedenie, sfânta „fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni”. Și mereu în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: „N-am altă nă­dej­de, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii în­drep­­­tătoare, tu-mi fii folositoare... Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut aju­tor, iar acum, dacă m-am întors în lume, în­drep­­tează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am”, relatează doxologia.ro.

Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epi­vata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. „Acolo”, con­tinuă Mitropolitul Varlaam, „trudă cătră trudă și durere cătră durere adăugă, cu post și ne­dormire pe sine se înfru­mu­­seța..., cu lacrimi pă­mântul uda și se ruga: Doamne Iisuse Hris­toa­se, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am că­lă­torit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune înge­rului blând să ia cu pace sufletul meu”. Împăcată cu sine, cu oa­me­nii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.

A fost îngropată ca o străină, fără ca ni­meni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip mi­nu­nat cine era acea străină. Se spune că un ma­ri­nar a murit pe o corabie și trupul i-a fost arun­cat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creș­tini să-l îngroape după rânduiala creș­ti­nească. Săpând deci o groapă, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mi­reasmă”. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor.