Angajații care au drepturi în plus. Cine poate cere ore flexibile la locul de muncă și lucru de acasă | Decizia a fost luată

În România și nu numai angajații vor avea mai multe drepturi. Comisia Europeană a anunțat că toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv țara noastră, trebuie să aplice începând din 2 august normele adoptate în 2019 în UE pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată pentru părinți și îngrijitori.

Astfel, părinţii care au copii mici sau salariaţii care au în îngrijire persoane vulnerabile vor putea cere un program flexibil de lucru sau chiar munca de acasă.

Directiva urmărește să sporească participarea femeilor pe piața forței de muncă și utilizarea concediilor din motive familiale și a formulelor flexibile de lucru, conform unui comunicat transmis marți de Comisia Europeană, notează HotNews.ro.

Angajații vor putea beneficia de concediu, program flexibil și muncă de acasă pentru a se putea ocupa de îngrijirea membrilor familiei

Angajații vor putea beneficia de concediu pentru a se putea ocupa de îngrijirea membrilor familiei, fără a mai trece prin extenuare și îmbolnăvire din cauza stresului acumulat, având în vedere un program de 8 ore/zi de la locul de muncă.

Părinții vor putea cere angajatorului ore flexibile pentru a-și putea aduce și duce copilul la grădiniță, dar și pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile.

Directiva le oferă angajaților perioade de concediu pentru a se putea ocupa de membrii familiei care au nevoie de sprijin.

Elemente esențiale prevăzute în directiva UE

• Directiva se aplică tuturor lucrătorilor care au contracte de muncă sau alte raporturi de muncă, inclusiv contracte de muncă sau raporturi de muncă ale lucrătorilor cu fracțiune de normă, ale lucrătorilor cu contract pe durată determinată sau ale persoanelor cu contract de muncă sau care se află în raporturi de muncă cu un agent de muncă temporară.
• Ținând cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Curtea de Justiție) privind criteriile de stabilire a statutului de lucrător, statelor membre le revine sarcina să definească contractele de muncă și raporturile de muncă.
• Este de competența statelor membre să definească starea civilă și statutul familial, precum și să stabilească care persoane urmează să fie considerate părinte, mamă și tată.
• Pentru a încuraja o repartizare mai echitabilă a responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați și pentru a permite crearea timpurie a unei legături între tați și copii, ar trebui să fie introdus dreptul taților de a efectua un concediu de paternitate sau, atunci când și în măsura în care este recunoscut de dreptul intern, dreptul unui al doilea părinte echivalent. Acest concediu de paternitate ar trebui efectuat în jurul datei de naștere a copilului și ar trebui să fie legat în mod clar de acest eveniment, în scopul îngrijirii. Statele membre au, de asemenea, posibilitatea de a acorda un concediu de paternitate și în cazul nașterii unui făt mort.
• Statelor membre le revine responsabilitatea să stabilească dacă permit ca o parte din concediul de paternitate să se efectueze înainte de nașterea copilului sau dacă impun ca întreg concediul să se efectueze după naștere, intervalul de timp în care trebuie efectuat concediul de paternitate și dacă și în ce condiții permit efectuarea concediului de paternitate cu fracțiune de normă, în perioade care alternează, ca de pildă pentru un număr de zile consecutive de concediu separate de perioade de activitate profesională, sau în alte formule flexibile.
• Statele membre au posibilitatea de a specifica dacă concediul de paternitate se exprimă în zile lucrătoare, săptămâni sau alte unități temporale, ținând cont de faptul că zece zile lucrătoare corespund unei perioade de două săptămâni calendaristice.
• Pentru a ține cont de diferențele dintre statele membre, dreptul la concediu de paternitate ar trebui să fie acordat indiferent de starea civilă sau statutul familial, astfel cum este definit de dreptul intern.
• Ținând cont de faptul că majoritatea taților nu fac uz de dreptul lor la concediu pentru creșterea copilului sau transferă o parte considerabilă a acestuia mamelor, directiva prelungește de la una la două luni perioada minimă de concediu pentru creșterea copilului care nu poate fi transferată de la un părinte la celălalt, pentru a încuraja tații să efectueze un concediu pentru creșterea copilului, menținând în același timp dreptul fiecărui părinte la cel puțin patru luni de concediu pentru creșterea copilului. Faptul de a garanta că cel puțin două luni de concediu pentru creșterea copilului sunt disponibile exclusiv pentru fiecare părinte în parte și că acestea nu pot fi transferate celuilalt părinte are drept scop să încurajeze tații să facă uz de dreptul lor la acest concediu.
• De asemenea, se promovează și facilitează astfel reintegrarea mamelor pe piața forței de muncă după o perioadă de concediu de maternitate și de concediu pentru creșterea copilului.
• O perioadă minimă de patru luni de concediu pentru creșterea copilului este garantată în temeiul prezentei directive în cazul lucrătorilor care sunt părinți.

Citeşte mai multe ştiri de ultimă oră pe observatornews.ro