Ce trebuie să faci neapărat cu primul ou roșu de Paște. Cel care face asta are parte de bunăstare tot anul

Vopsitul ouălor are o tradiție veche, iar în prima zi se obișnuiește să se ciocnească ouăle vopsite în roșu și să se spună „Hristos a Înviat!”, la care să se răspundă cu „Adevărat a Înviat!”.

Încă din vechile timpuri, oul a reprezentat renașterea, datorită formei sale sferice, iar festivalurile păgâne antice le foloseau pentru a sărbători, cum se cuvine, venirea primăverii, scrie Ziarulunirea.ro.

Păstrează primul ou roșu de Paște lângă icoana Maicii Domnului

Conform sursei citate anterior, oamenii obișnuiau să decoreze ouăle cu diverși coloranți și cu ceară, pentru ca mai apoi să le ofere în dar celor dragi și, potrivit tradiției creștine, oul este un simbol al învierii lui Iisus Hristos. Gospodinele tind să folosească mai mult metodele naturale de vopsire a ouălor, așa cum sunt frunzele de ceapă sau sfecla roșie.

Totodată, bunicii noștri țineau cu drag de obiceiurile și tradițiile de sărbători, iar de Paște trebuia neapărat să-și înceapă ziua cu primul ou pe care l-au colorat în roșu. De ce? Acesta trebuia să fie pus lângă icoana Maicii Domnului și să fie păstrat așa până la sărbătoarea anului viitor, pentru a primi în casa lor bunăstare și multă sănătate, mai scrie Ziarulunirea.ro.

Ce semnifică bucatele alese pentru masa de Paște

Părintele Eugen Tănăsescu a explicat pentru Adevărul ce semnificație are fiecare aliment de pe masa tradițională de Paște.

Astfel, oul roșu este cel mai important aliment de pe masa de Paște. Acesta este simbolul vieții, iar roșul este simbolul jertfei și al sângelui lui Hristos.

„De Paşte, oul este roşu pentru că viaţa este şi jertfă. Omul jertfeşte viaţa pentru Hristos, aşa cum Hristos s-a jertfit pentru noi. Roşul vine de la culoarea sângelui lui Hristos, care curge pe cruce pentru noi. Atunci Hristos a zis: «Îmi dau sângele pentru viaţa lumii»", a explicat preotul Eugen Tănăsescu.

Pasca este pâinea binecuvântată, care semnifică grija și ajutorul lui Dumnezeu.

„Poporul evreu, prin puterea lui Dumnezeu, merge 40 de ani prin pustiu, fără resurse. Şi Dumnezeu le aducea de mâncare mană, adică pâine, prepeliţe, apă, tot ce le trebuia. Acea pâine ne aduce aminte de grija lui Dumnezeu faţă de noi", a explicat părintele.