Interviu cu Bogdan Anicescu, interpretul în limbaj mimico-gestual de la conferințele Guvernului și ale MAI

„Deși dizabilitatea va reprezenta mereu un punct de sensibilitate, nicio persoană din această categorie nu caută mila celuilalt, ci respectul” - Interviu cu Bogdan Anicescu, interpretul în limbaj mimico-gestual de la conferințele Guvernului și ale MAI

Pe tânărul Bogdan Anicescu îl vedeți la fiecare declarație a autorităților în plină pandemie de coronavirus. El este cel care traansformă cuvintele în limbaj mimico-gestual. Bogdan are 31 de ani, este absolvent de Psihopedagogie Specială și este interpret în limbaj mimico-gestual în cadrul Asociației Naționale a Surzilor din România. Am încercat să-l cunoaștem mai bine și să îl aducem în fața dumneavoastră așa cum este el: modest și altruist. În ultima vreme, știrile despre el au devenit o strategie sigură de „clickbait” pentru multe site-uri care, sub titluri ca „Povestea lui Bogdan Anicescu…”, „Iată cine este Bogdan Anicescu…”, au obținut multe vizualizări, redând doar o postare despre protagonist a Ministerului Afacerilor Interne.

Noi am făcut un pas mai departe și am stat de vorbă cu el. Am descoperit un om foarte cald, informat, responsabil, iubitor de animale, cu multe pasiuni: de la șah la muzică și poezii până la desene animate. Că are un dezvoltat simț al umorului, ați putut deduce și din intervenția pe care Bogdan a avut-o într-un vlog al fondatorului proiectului 5GANG, Selly. Și pentru că e o perioadă în care stăm acasă, i-am cerut lui Bogdan și recomandări de cărți, filme și piese de teatru.

„Deși dizabilitatea va reprezenta mereu un punct de sensibilitate, nicio persoană din această categorie nu caută mila celuilalt, ci respectul”, Bogdan Anicescu

1. Care e povestea ta? Ai vreun caz în familie de persoană cu deficiențe de auz?

Nu am în familie persoane surde sau hipoacuzice. Am absolvit psihopedagogie specială, o specializare a Facultății de Psihologie care tratează pe larg fenomenul dizabilității și în cadrul facultății am avut ocazia de studia și deficiențele senzoriale. De asemenea, în acea perioadă a existat oportunitatea de a face și un curs pentru limbajul mimico-gestual care a devenit un punct de referință în activitatea mea ulterioară.

2. Cum de ai ales să studiezi limbajul mimico-gestual?
Când eram copil, învățasem o anumită formă a alfabetului dactil care nu se mai folosește acum. Mi se părea ceva foarte interesant, fiind asemenea unui cod secret de comunicare. Ulterior nu am dezvoltat vreun interes special față comunicarea prin semne, dar s-a întâmplat să ajung la o facultate unde să mi se prezinte și o astfel de șansă. Nu pot să spun că am avut un scop în sine din a lucra cu persoane surde dar nu am niciun regret, din contră - mă bucur că nu m-am lăsat sedus de visuri sau de pasiuni ci am încercat să iau decizii pragmatice.

3. Cum de faci munca asta voluntar, fără să primești bani? Ai un alt job stabil?
Și cu această ocazie doresc să precizez că sunt angajatul Asociației Naționale a Surzilor din România (A.N.S.R.), care a solicitat autorităților să asigure interpretare la aceste comunicate de maximă importanță pentru toți cetățenii indiferent de limba lor maternă (în cazul de față , limba semnelor).

Ministerul Afacerilor Interne a răspuns acestei solicitări și am primit apoi răspunderea de a interpreta comunicatele. Știu că momentan sunt eu cel care apare la aceste transmisiuni, dar încerc mereu să atrag atenția asupra problemelor cu care se confruntă persoanele cu pierderi de auz în general deoarece este important să se ia cele mai bune măsuri pentru integrarea lor deplină. În rest, de peste cinci ani sunt colaborator-interpret în cadrul unei televiziuni. Cu sprijinul unei bănci, am fost unul dintre interpreții de la diferite festivaluri și concerte organizate anul trecut și în această iarnă.

Portret realizat de grafician Gogu Neagoe

4. Ce te face să te simți împlinit cu activitatea asta? Ce anume te motivează?
Fiecare zi este o provocare în felul ei. Am observat că în această activitate surprize apar mereu. Mă simt implinit atunci când duc la bun sfârșit o sarcină, când persoanele pentru care lucrez îmi transmit că au înțeles ce am comunicat și îmi mulțumesc. Dincolo de interpretare însă, la nivelul Asociației avem de-a face cu tot felul de situații, cu nedreptăți. Atunci când o luptă de acest gen este dusă la bun sfârșit trăiesc acel moment cu multă satisfacție.

5. Ai vreun mesaj/ propunere pt autorități privind sporirea vizibilității persoanelor cu deficiente de limbaj și auz?
Accesibilizarea informației este baza. Acest lucru se traduce mai ales prin punerea la dispoziție a serviciilor de interpretare. Nu este doar o dorință a noastră, ci o prevedere legală (art. 69 din Legea 448/2006). Astfel, persoanele deficiente de auz vor fi mult mai implicate în viața comunității largi. Știm că nu există suficienți interpreți autorizați și că nu este simplu de acoperit aceste prevederi. În cadrul Asociației a fost dezvoltată aplicația „Voci pentru Mâini”. Pe baza acesteia, instituțiile pot beneficia de servicii de interpretare video la distanță care pot elimina cele mai multe din barierele de distanță și de timp. Este o alternativă viabilă în multe situații.

6. Daca are mesaje privind nevoile oamenilor din comunitate? Cu ce se confruntă ei, ce-i afecteaza cel mai mult?
Nevoia de informație mai ales în secolul nostru este una de bază și trebuie să îi putem răspunde eficient, inclusiv în cazul persoanelor surde și hipoacuzice. Discriminarea este o altă problemă majoră, deși pot spune că în ultima perioadă s-au făcut destul de multe progrese. Nu există foarte multe oportunități de angajare și de carieră pentru cei surzi mai ales. Este dificil atunci când observăm anumite diferențe față de persoanele Surde din alte țări care au anumite cariere, anume succese deosebite, în vreme ce în România acest drum poate că nu e închis, dar ridică foarte multe bariere.

Odată cu înțelegerea mai amplă asupra rolului limbii semnelor, poate și beneficiind de noua lege 27/2020, interpretarea va deveni tot mai întâlnită. Aș mai putea aminti și situația sportului pentru surzi, care este dezamăgitoare. România a organizat Olimpiada Surzilor la București, în 1977 după un cutremur devastator, dar din 2005 încoace nu am mai avut niciun sportiv la vreo Olimpiadă.Precizez că această competiție care s-a numit în trecut Jocurile Mondiale Tăcute este diferită de Jocurile Paralimpice sau de Special Olympics. Deaflympics este doar pentru surzi sau cei cu hipoacuzie severă.

Înainte se organizau competiții majore frecvent, la fotbal, tenis de masă, șah, handbal, atletism și multe altele. După mult timp am avut anul trecut în aprilie plăcerea de a vedea performanța unei tinere hipoacuzice de doar 12 ani și jumătate (la acea dată) care a obținut la Europeanul de Tenis de Masă pentru Surzi 3 medalii (inclusiv locul I la dublu fete). O cheamă Vlad Maria Victoria, are un talent imens și merită să ajungă în 2021 la următoarea ediție a Olimpiadei. La fel cum merită și Vlad Perianu, un sportiv cu deosebite calități atletice (maraton sau ciclism). La fel cum ar merita mulți alții, dar este foarte dificil când nu avem sprijin din partea autorităților. Sper că lucrurile se vor schimba cât de curând.

7. Există vreo șansă să se permanentizeze dublarea în limbaj mimico-gestual a tuturor mesajelor de interes public transmise de autorități, mereu, nu doar acum cu starea de urgență?
O șansă există, de ce nu? Poate că în acest moment atenția societății largi este mai mult ca oricând îndreptată spre persoanele deficiente de auz în general și comunitatea Surzilor în special. În orice caz, trebuie precizat că nu există prea mulți interpreți în țara noastră care să facă doar atât - interpretare. Mulți sunt pedagogi, profesori, angajați al Asociației Surzilor, la televiziuni sau în alte locuri și organizații. Consider că la acest nivel al generalizării interpretării mesajelor transmise de autorități ar trebui să existe interpreți permanent disponibili, care să aibă, poate, doar acest loc de muncă.

8. Absența dublării constante a acestor mesaje îi lasă pe cei cu deficiente să se simtă neinformați uneori și ce alternative de informare au aceștia?
Tehnologia ne ajută mult, mai ales Facebook ca rețea de socializare unde persoanele deficiente de auz sunt foarte active. În acest context se fac multe informări, inclusiv la nivelul Asociației, precum și de către persoane particulare, de alți voluntari sau de alte persoane surde. Acest lucru merită apreciat deoarece de cele mai multe ori a urmări un comunicat la televizor nu poate fi suficient. La nivelul celor 37 de filiale ale A.N.S.R. colegii mei depun eforturi zilnice pentru informarea cât mai multor beneficiari. În rest, cei care au în familie persoane auzitoare ar mai putea obține de la acestea informații. În orice caz, la nivelul autorităților se poate face evident mai mult pentru informare.

9. Ce trebuie să știe cineva care vrea să urmeze aceleași studii ca tine?
Dacă ne referim la facultate, ar trebui să știe că nu este loc pentru sentimente de milă, sau motivații pur financiare. Deși dizabilitatea va reprezenta mereu un punct de sensibilitate, din experiența mea nicio persoană din această categorie nu caută mila celuilalt, ci respectul, înțelegerea reciprocă, tratamentul egal. Dacă vorbim de a interpreta, experiența anterioară cu persoane surde va fi un avantaj dar nu o obligativitate. În orice caz, accentul trebuie să cadă cât mai pronunțat pe comunicare, pe limba în sine, nu pe „sprijin”, „ajutor”, „asistență socială”.

10. Ce le-ai spune unor părinți care au un copil cu deficiențe de auz? Cum i-ai încuraja?
Îmi este dificil să dau un mesaj deoarece nu am o astfel de experiență și nu mi-aș permite să spun că înțeleg un părinte al unui copil surd sau hipoacuzic. Cu toate acestea, consider că lucrul cel mai important este răspunsul emoțional al părintelui mai ales în primii ani sau primele luni de viață. A nu face din surditate o tragedie este foarte important, copilul având în continuare nevoie de sprijin afectiv, de suport emoțional și mai ales de stimulare pentru comunicare.

De aceea pentru un copil născut surd mijlocul natural de comunicare este cel vizual, prin gesturi. La vârste mici niciun copil nu poate citi pe buze. Bineînțeles că dacă se reușește reabilitatea auzului prin mijloace tehnice, se va realiza un efort conjugat al specialiștilor și al familiei, al părinților care trebuie să sprijine toate aceste demersuri de recuperare.

11. Ce activități desfășoară Asociația Surzilor din România? În ce proiecte se implică?
În cadrul A.N.S.R. se desfășoară o serie largă de activități. Asociația are 37 de filiale, este de utilitate publică și a împlinit anul trecut 100 de ani de la înființare. În mod direct se oferă servicii variate pentru beneficiari, precum interpretare, asistență socială, servicii de distribuție, de informare, reorientare profesională ș.a. Fiecare filială are un program de socializare, întâlniri săptămânale pentru diferite informări. La nivel local filialele organizează frecvent acțiuni cultural-distractive astfel încât se ajunge la sute de asemenea evenimente într-un an, adunate de la fiecare. De cealaltă parte se mai organizează și acțiuni la nivel național - concursuri, festivaluri, seminarii.

De asemenea, A.N.S.R. se implică în procesul de legiferare, intervine atunci când se identifică probleme ce afectează persoanele deficiente de auz, este prezentă și în Consiliul Economic și Social. Este membră fondatoare a Consiliului Național al Dizabilității dar și membră a Uniunii Europene a Surzilor și a Federației Mondiale a Surzilor. Toți colegii mei se implică în rezolvarea situațiilor ce apar la toate nivelurile. Avem și proiecte precum „Informare contra Discriminare” și „Voci pentru Mâini: Interpretare Video la Distanță”. Ne dorim să facem tot mai multe lucruri și sperăm să avem și autoritățile centrale și locale drept parteneri permanenți.

12. Ce face Bogdan atunci când nu e interpret, ce pasiuni are? Ce faci în această perioadă, ai vreo recomandare de carte/ film/ piesă de teatru pentru noi?
Bogdan nu are o mare problemă cu statul în casă, deși și-ar dori să meargă la cinema de exemplu. Desigur că nu îmi petrec tot timpul liber între patru pereți, dar îmi plac multe lucruri care nu implică interacțiune cu ceilalți. Când am ceva timp liber, mă joc pe calculator, joc șah, ascult muzică, mai și cânt, văd un film, mă joc cu pisicile. Obișnuiam să scriu poezii într-un timp. În orice caz, recomand să ne concentrăm mult pe lucrurile care ne fac plăcere și pot fi făcute acasă. Mă uit des la desene animate cu „Tom și Jerry”, de exemplu, – imposibil să nu râzi la ele, lucru necesar în această perioadă.