Radu Cosașu a murit. Două luni i-a rezistat morții, de pe patul de spital. Ce spunea cu câteva săptămâni înainte să se stingă

Scriitorul și jurnalistul Radu Cosașu s-a stins din viață în noaptea de 22-23 aprilie 2023. Acesta era internat de două luni la Spitalul Elias. Iată ce povestește Andrei Crăciun despre ultimele săptămâni din viața acestuia.

Radu Cosașu s-a stins din viață la 92 de ani. Într-un mesaj publicat pe Facebook, scriitorul și jurnalistul Andrei Crăciun vorbește despre ultimele două luni din viața lui Radu Cosașu. Iată ce i-a spus marele scriitor când acesta i-a urat să se însănătoșească repede.

Radu Cosașu a murit. Ultimele două luni din viață le-a petrecut pe patul de spital

”Pe 23 februarie, într-o zi de joi, s-a simțit rău. La spital i-au dat cincizeci la sută șanse de supraviețuire. A supraviețuit, cum să nu supraviețuiască tocmai Radu Cosașu, care a dat literaturii române cel mai frumos cuvânt dintre toate: supraviețuirile.

L-am vizitat la terapie intensivă și, în încăperea aceea cu oameni conectați la aparate, Radu Cosașu mi-a cerut ziare. Mai avea puțină voce și cu ea mi-a cerut ziare. Am alergat după ele prin tot orașul, era ca și cum mă trezisem într-o nuvelă de Cosașu, nu m-am oprit din alergat.

Când m-am întors la spital, nu mai avea putere, ca și cum vârsta i se așezase deodată pe umeri, toată minunata sa inteligență i se fixase de-acum în privire, cum am văzut că li se întâmplă bătrânilor înțelepți. Radu Cosașu devenise și el o privire. Înțelegeam ce înseamnă: moartea era aproape, o știam toți, domnul Cosașu o știa cel mai bine: “Vine”.”, povestește Andrei Crăciun în postarea sa.

Acesta precizează faptul că Radu Cosașu nu l-a recunoscut inițial. La despărțire, când jurnalistul i-a urat să se însănătoșească repede, a spus clar, parcă conștient că nu se va mai întoarce acasă: ”Am învățat să nu îmi iau angajamente pe care nu sunt convins că le pot respecta”.

”S-a stins după două luni de zile în spitalul Elias, deși a fost îngrijit până la sfârșit cu infinită dragoste de soția sa.”, a concluzionat Andrei Crăciun. Postarea integrală este mai jos:

Cine a fost Radu Cosașu

Scriitor, gazetar sportiv şi de film, Radu Cosaşu s-a născut pe 29 octombrie 1930, în Bacău, într-o familie din mica burghezie evreiască (numele său originar fiind Oscar Rohrlich).

Radu Cosaşu şi-a manifestat talentul literar dinainte de a împlini 20 de ani, debutând în Revista Elevilor la finalul anilor ‘40, după absolvirea liceului la Bucureşti.

A urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949), apoi a fost recrutat pentru Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953).

Originile evreieşti şi convingerile ideologice l-au adus pe Radu Cosaşu în atenţia Securităţii încă de la începutul anilor ‘50, când unul dintre unchii săi a fost acuzat de spionaj după ce a emigrat din România, şi a culminat cu concedierea sa din funcţia de corespondent special al Scânteii tineretului, după ce şi-a făcut publică opinia despre Revoluţia din Ungaria, lansând teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori prin care susţinea că misiunea scriitorilor nu este aceea de a ascunde neîmplinirile şi greşelile procesului de construcţie a socialismului, ci de a le dezvălui.

După 12 ani de „şomaj ideologic”, Radu Cosaşu a revenit în presă în 1968, ca redactor al revistei Cinema, unde a şi lucrat până în 1987, iar în 1972 a publicat volumul intitulat „Viaţa în filmele de cinema”.

De-a lungul activităţii sale profesionale, a dedicat nenumărate materiale cinemaului în rubricile sale din România literară, Dilema şi Dilema veche, şi a semnat scenariul producţiei regizate de Lucian Bratu, ce îi are ca protagonişti pe Margareta Pâslaru şi Ştefan Iordache, „Un film cu o fată fermecătoare” (1967).

„Maimuţele personale”, lansat în 1968, este volumul de proză satirică cu care Radu Cosaşu s-a afirmat în lumea literară, urmat în perioada 1973-1989 de ciclul de nuvele, în şase volume, intitulat „Supravieţuiri”, reeditat după 1989. Radu Cosaşu este autorul a peste 20 de volume în care a adunat articole şi eseuri, nuvele autobiografice sau piese de teatru, şi a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei (1975), Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1989), Premiul Naţional pentru Literatură (2007) şi cu Premiul de Excelenţă în cadrul Galei „Ioan Chirilă” (2010), conform News.