Augustin Viziru, schimbat după moartea tatălui său. „Din copilul rebel, am devenit bărbat”

Augustin Viziru, noi detalii despre moartea tatălui său. Cum s-a schimbat după ce tatăl său a murit și ce declarații a făcut bărbatul.

• MAREA PREMIERĂ POWER COUPLE, SEZONUL 2! Vezi cele mai noi episoade de la 20:30, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Augustin Viziru și fratele său, Lucian Viziru, au trecut prin momente cumplite în urmă cu 11 ani. Cei doi și-au pierdut tatăl, care a fost diagnosticat cu cancer pulmonar de gradul 4, iar medicii nu au putut face nimic pentru a-i salva viața.

Recent, Augustin a făcut noi dezvăluiri cu privire la schimbările pe care le-a suferit în urma decesului tatălui său și a povestit cum a trecut de la ipostaza de cobil rebel la un bărbat în toată regula.

Augustin Viziru, schimbat după moartea tatălui său

În 2013, moartea tatălui său a fost pentru Augustin momentul în care viața lui s-a schimbat total. În pofida eforturilor depuse alături de fratele său, Lucian Viziru, tatăl lor, „zeul suprem” așa cum îl numeau, a pierdut lupta cu viața în urma unui cancer pulmonar.

La 11 ani distanță, Augustin încă vorbește despre tatăl său cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet. La acea vreme tatăl lor avea vârsta de 60 de ani, iar Augustin se considera încă un copil rebel, dar care a a făcut tot ce i-a stat în putință să îl salveze.

Frații Viziru au încercat să îl țină pe tatăl lor în viață, tratându-l atât în România, cât și în Viena, cu diferite medicamente, dar și operații. Costurile tratamentelor au depășit 100 000 de euro la vremea respectivă, însă, din păcate medicii nu au putut face nimic pentru a-l salva.

Recent, Augustin Viziru a fost invitat la podcastul lui Damian Drăghici și a vorbit despre tatăl său și despre relația specială pe care au avut-o.

Actorul spunea despre tatăl său că a fost întotdeauna atent la ce se întâmpla cu el și că ducea un stil de viață cât se putea de sănătos.

„60 de ani… tânăr… probleme… supărări (…) Tata, de exemplu, când se trezea, prima oară, că stătea la Predeal, alerga până la Trei Brazi și înapoi, apoi la saună și piscină și dup-aia își începea ziua. Adică avea grijă de el, ce mânca, cât mânca, adică era foarte atent.”

Cu toate acestea, problemele care au apărut, i-au făcut rău bărbatului și se transformase total.

„ (...) În urmă cu mai mult de 12-13 ani, noi am avut o bază sportivă, chiar pe Barbu Văcărescu, unde el acolo a stat 25 de ani în curte. Tot așa, 20 și ceva de ani, nu știu dacă au fost chiar 25, până într-o zi când au venit , ne-au închis porțile și ne-au dat afară abuziv de acolo și acolo era copilul lui, ce a crescut el… Îți dai seama, surse de venit nu mai erau, probleme, bani nu mai erau, alea, supărări...

S-a retras, s-a închis în el, nu era genul de om care să se exteriorizeze și-l auzeam tușind noaptea, încontinuu, încontinuu și zic <<Mă, dar nu mergem și noi la doctor să vedem și noi ce zice?>>, <<Ce, mă duc să îmi zică că am cancer?>>. Și am fost prima oară și ne-au zis: cancer gradul IV, metastaze cerebrale, cum e mai rău (…)”

Se pare că tatăl său avea o idee asupra ceea ce se întâmpla, iar Augustin afla una dintre cele mai dureroase vești.

„Pentru mine tata a fost… chiar că zeul meu suprem. Sunt trei oameni pe lumea asta care s-au uitat într-un fel la mine și nu cred că o să se mai uite nimeni, poate fata mea, de fapt sigur ea o să se uite așa la mine. Tata, tata lui tata, Vasca și Mica, sora lui tata. Ăștia 3 oameni, în rest, orice am făcut, pe unde am fot, toată viața asta, că a fost tenis, că a fost biliard, că a fost actorie, că a fost fotbal, am fost bun la toate.

Toată lumea <<Ești extraordinar, mamă ce talentat ești!>>, niciodată nu am simțit că am darul asta, să simt când îți spune cineva ceva din suflet sau o privire bună. Ei trei erau singurii care îmi spuneau câte o vorbă bună, adevărată, pe care o simțeam eu, restul pe mine nu mă interesează” a mai adăugat acesta cu privire la familia lui.

Încrederea pe care i-a oferit-o tatăl său a fost motivația de care Augustin a avut nevoie pentru a rămâne puternic în fața tuturor problemelor.

„Tata avea atâta încredere în mine, în ceea ce sunt și reprezint, încât, nimic nu putea să mă doboare. Era încrederea pe care mi-a creat-o el, pe care mi-a dat-o să o am față de mine” a mai adăgat Augustin Viziru în urmă cu câțiva ani.

Atunci când actorul a aflat de moartea tatălui său a trecut printr-o schimbare completă. Augustin a trecut de la copilul lui tata la un bărbat în toată firea care trebuia să se confrunte cu problemele din sistemul medical, cu sentimente de neputință, cu dezamăgiri și cu multe griji.

„Până atunci, deși eram deja mare, mă consideram copilul lui tata. Nu aveam nicio grijă și credeam că pot să fac orice pe lumea asta (...) În momentul în care au apărut problemele, greutățile, boala tatei, atunci a avut loc trezirea mea. Când vezi că lumea nu este chiar așa și că nu mai ai acel sprijin, ba chiar acela trebuie să fii tu, să pui umărul la treabă, să nu depinzi de nimeni și să devii stâlpul, lucrurile se schimbă foarte multe. Din copilul rebel, am devenit bărbat. Mă rog, aș mai fi copilarit’ puțin în ritmul ăla dacă s-ar mai fi putut” mai spunea Augustin cu tristețe.

„A fost o perioadă grea însă, în același timp, chiar dacă m-a marcat, cred că, de fapt, este cea mai bună chestie care a putut să ni se întâmple. Pentru că, acum am capacitatea necesară să fac diferența dintre rău și bine și să pot să îmi educ fetița așa cum trebuie”, a mai precizat Augustin Viziru pe doinitaoancea.ro