Pășește în Noul An cu țeluri bine setate. Ce poți face pentru a-ți garanta progresul și a-ți îndeplini fiecare obiectiv

La fiecare 1 ianuarie, oamenii își setează anumite țeluri pentru Noul An, unele sunt mai practice, în timp ce altele sunt visuri profunde. Indiferent de natura obiectivelor selectate, ține de fiecare să le ducă la îndeplinire.

Noul An este (și) despre rezoluții. Toți oamenii își pun în gând obiective mărețe, însă puțini își duc țelurile la îndeplinire. Conform unei surse, psihologii dezvăluie care trebuie să arate de fapt planurile pentru a putea fi duse la îndeplinire.

Ce poți face pentru ca succesul să fie garantat în Noul An. Cum să îți îndeplinești visurile

La trecerea dintre ani, fiecare om își face un bilanț pentru anul care trece și o listă cu obiective pentru cel nou.

Psihologul Camelia Tița vorbește despre regula celor trei P: prezent, personal, pozitiv. Aceasta spune că secretul este în modul în care oamenii își formulează obiectivele:

„Despre aceste obiective mai zicem noi că sunt visuri înzestrate cu aripi. Adică ne dau o direcție, ne setează mintal, ne programează, ne motivează, ne mobilizează și ne creează o hartă pe care să ne orientăm în viața noastră în anul care începe.”

Fiecare trebuie să-și seteze obiectivele în funcție de domeniile importante din viață, precum familia, relațiile cu ceilalți, domeniul financiar, profesional, chiar și ceea ce ține de relaxare și spiritualitate.

Cum se poate aplica regula celor trei P

Ținând cont de regula celor trei P, oamenii ar trebui să-și seteze niște țeluri realiste, care să poată fi măsurate, ori dacă sunt mai ample, să poată fi fragmentate, astfel încât, în timp, să fie atinse.

Conform psihologului Camelia Tița, obiectivele trebuie să fie formulate la timpul prezent, să pornească dintr-o dorință intrinsecă, personală, și să fie folosiți întotdeauna termeni pozitivi.

„Există o regulă, regula celor trei P: să le formulăm la timpul prezent, să le formulăm la modul personal (îmi stabilesc obiective pentru mine, nu pentru vecina sau pentru soțul) și în termeni pozitivi – fără negație, fără NU”, precizează aceasta.

După cum a fost deja menționat, obiectivele trebuie să fie realiste, dar și cantitatea acestora trebuie să fie una realistă. Încercând să atingă cât mai multe obiective de pe listă, oricine s-ar putea simți presat și stors de energie.

Astfel că, oamenii trebuie să dea dovadă de o bună organizare în ceea ce privește gestionarea propriilor dorințe. Ei trebuie să-și conserve energia și nu să alerge după fiecare țel, fără să-și acorde timpul necesar pentru a lupta efectiv pentru ceea ce și-au propus.

„Putem să ne stabilim două-trei obiective pentru fiecare domeniu, nu să alergăm după nu știu câți iepuri. Ar fi cu precădere câteva esențiale și, făcând pași mici în direcția realizării, sigur că ele se împletesc, nu le iau pe rând să le realizez. Ele cumva ne setează o direcție”, adaugă Camelia Tița.

Psihologul mai precizează că: „Sunt oameni care se duc și colo, și colo, și colo, fac de toate, dar se risipesc și nu realizează nimic de fapt. «Hai, că o ieși de colo ceva, de colo ceva...»

Păi, nu are cum să iasă, pentru că îți risipești energia, nu acorzi timpul necesar fiecărui segment să dea roade și atunci alergi ca un zănatic, fără să ai sentimentul împlinirii. Și asta te demotivează, îți dă o stare negativă și sigur că n-o să ai rezultate. Obiectivele te mobilizează, îți dau o direcție și nu te lasă să o iei pe arătură.”

Aceasta recomandă la întoarcerea spre sine, la analizarea anului care a trecut și la revizuirea tuturor lucrurilor pentru care fiecare este recunoscător.

Această practică completează crednța că privind mai mult la ceea ce ai, vei primi mai mult. În timp ce, dacă ști concentrat pe ceea ce-ți lipsește, nu vei putea atinge abundența.

„Să ne uităm mai mult la ce avem, să fim mai recunoscători, mai mulțumitori, să ne întoarcem privirea mai mult de la ce nu avem. Să privim partea plină a paharului, cum am zice noi, pentru că asta ne lipsește nouă. Ne comparăm mult cu ceilalți.

(...) Știți cum văd oamenii? «Iarba vecinului e mai verde întotdeauna.» Adică ce are vecinul e mai bun întotdeauna decât ce am eu. Din această percepție total eronată – pentru că eu nu știu ce e cu adevărat în ograda vecinului – apare nefericirea. Poate eu sunt mult deasupra și doar văd lucrurile distorsionat”, mai spune Camelia Tița în încheiere.