În al treilea sezon ”iUmor” sunt mult mai multe numere internaționale, din țări și culturi diferite. Ce crezi ca au în plus străinii la capitolul umor și prezență scenică, față de români?
Se pare că străinii se iau mult mai în serios în momentul în care se prezintă la un spectacol de televiziune sau la un concurs. Nu vin la modul „hai să încerc și eu”. Numerele sunt foarte lucrate, e clar că le au de ceva timp, sunt testate… Pur și simplu dau dovadă de mai mult profesionalism, chiar dacă s-a întâmplat să vină și cu chestii lipsite de umor.
Dar românii, cu ce nu se lasă mai prejos?
Foarte simplu. O mică parte dintre concurenții români vin acolo cu gândul să câștige, să își ia banii. Și pentru asta lucrează acasă. În general cei care fac stand up sunt cei care sunt bine puși la punct. Mai au în plus faptul că vin din cultura noastră și îi înțelegem la toate capitolele. Le înțelegem starea, sursa glumelor lor, sursa nemulțumirilor care generează numerele de stand up. Restul sunt împărțiți în „nebuni” și oameni care se uită la televizor și își imaginează tradiționalul „pot și eu”. Dacă ceva pare simplu la prima vedere, toată lumea crede că este la îndemână. Și e valabil pentru orice, inclusiv pentru muzică. Moment în care, noi ca jurați, tragem cu curaj aer în piept și încercăm să fim cât de cât onorabili în exprimare și în comportament. Și este clar că nu ne iese întotdeauna.
