Urmărește A1 pe DiscoverBerea Ursus... pentru ca e regele berii. Pentru ca ne-am permis sa o cumparam si cand eram studenti si ne place si acum. Pentru ca berea romaneasca e foarte buna. Pentru ca la Ursus Breweries lucreaza Monica Mandrutiu, un berar respectat de talie internationala, care stie mai multe despre bere decat sotul ei si prietenii lui la un loc. Pentru ca noua, romanilor, ne place berea buna si la cate branduri romanesti de bere sunt, avem de unde alege: Timisoreana, Ciucas, Azuga, Ursus, Stejar, Ciuc, Silva, Zimbru, Gambrinus, Bergenbier.
Piata... pentru ca exista. Daca iti cumperi mancarea de la supermarket, din comoditate sau din lipsa de timp, nici nu stii ce pierzi: oua si lapte proaspat, nepasteurizat, care la Londra sau Paris se gasesc doar in magazinele de delicatese. La noi, inca mai poti cumpara branza de la cel care a muls vaca si mere de la proprietarul livezii. Si asta zilnic, in majoritatea pietelor de cartier. Speram sa fie mereu asa.
Mamaliga... pentru ca la capitolul asta, romanii si-au dat adevarata masura a inventivitatii culinare: mamaliga de cartofi, o mostenire a imperiului austro-ungar (se face si in nordul Italiei); mamaliga pripita, moale, se serveste cu lingura; chiftele de mamaliga, la Sighet; galuste de mamaliga in Bucovina, umplute cu ciuperci sotate in unt si vin; sau facute de hunedoreni in forme precum o lamaie care se da prin ou si se prajeste in untura; boti in Apuseni, niste galuste de mamaliga fierte in apa; mamaliga pe fructe facuta de parintele Irineu la un schit de pe Cerna cu straturi de mere, pere, gutui si prune, si unt intre paturi de mamaliga.
Sarmalele... pentru ca n-am auzit vreun roman care sa nu se dea in vant dupa ele. Sunt cu noi la nunti si la parastase, de Craciun si de Sfanta Maria, in farfurii de portelan, dar si in valizele mamelor care-si viziteaza copiii in strainatate. Sunt de dulce (de porc, miel sau pasare), dar si de post (de orez cu ciuperci, de crupe de porumb), iar frunzele de varza murata nu sunt singurul „ambalaj"; se mai fac si in frunze de vita si de stevie. Se fierb intr-o oala mare, dar si in bostan, iar mirosul lor te face sa simti imediat ca esti acasa si ca e sarbatoare
Agroturismul... pentru ca incurajeaza intalnirile dintre oamenii urbani si cei care traiesc la sate, pentru ca asigura circuitul povestilor din folclorul de ieri si de azi, pentru ca este poate singura cale de-a descoperi gustul mancarurilor fierte la ceaun si al cozonacilor copti in cuptoare de lut, pentru ca mai mult decat numarul margaretelor conteaza vorba buna si ospitalitatea, pentru ca numai intrand in casele oamenilor le poti cunoaste batranii, cu retetele lor vindecatoare din ierburi culese la prima bruma, galbiori murati si vorbe de deochi, pentru ca burduful in coaja de brad s-a nascut la stana si nu in fabrici care respecta standardele europene
Nea Marin si prazul... pentru ca a popularizat o leguma usor neglijata la oras, prazul, care se pare ca reprezinta una dintre cele mai bune alegeri pe care le poti face atunci cand esti la dieta; are putine calorii, dar foarte multe fibre, vitamine si minerale. Te sfatuim sa incerci retetele pe care le propune Sanda Marin. Preferata noastra este „praz cu masline", dar exista si variante cu carne, cu smantana sau cu orez. Noi l-am incercat si in supa, in combinatie cu bacon si cartofi. Luna aceasta prazul este ingredient de sezon.
Ciupercile de padure... pentru ca sunt galbene, maronii si verzi, cu mult mai variate ca forma si culoare decat cele champignon, pe care le gasesti intotdeauna la supermarket. Si pentru ca inca mai exista oameni care se pricep sa le culeaga. Daca ai o persoana de incredere, atunci ti-ai asigurat ani buni de delicii culinare. Noua ne plac galbiorii - cu mirosul lor de caisa -, ghebele - delicioase murate -, cu usturoi si, mai ales, hribii - minunati in retetele italienesti de paste sau risotto
Semintele... pentru ca fac parte dintr-un adevarat ritual. Nu suntem mandri de latura lui mai putin gratioasa (care implica scuipatul cojilor, de multe ori direct pe asfalt), dar suntem atasati de componenta sociala: punga (sau - mai bine - cornetul, facut dintr-o pagina de ziar) de seminte se mananca intotdeauna cu prietenii, la o vorba. Semintele de dovleac sau de floarea soarelui, prajite si sarate bine, sunt - alaturi de pufuleti - gustarea care s-ar putea sa ne taie pofta de mancare, dar la care nu vom renunta in veci.
Animalele crescute cu drag... pentru ca stim o poveste reala in care un om crestea sase vaci pe care le iubea enorm; le ducea la pascut, vindea laptele sau facea branza. Era cel mai bun lapte din sat. Intr-o zi omul s-a hotarat sa plece la munca in Italia si le-a vandut. Din acel moment laptele a fost cu totul si cu totul altul.
Citeste si alte articole interesante numai pe Good Food!
