5 sfaturi pentru a crește copii încrezători, amabili și rezilienți

Urmărește A1 pe Discover

Ca mamă, vrei ce e mai bun pentru copilul tău. Îți dorești să fie fericit, sigur pe sine, să-i pese de ceilalți și să nu se prăbușească la primul obstacol. Însă, pentru a reuși, nu există o rețetă universală, dar există câteva principii de bază care pot face o mare diferență în felul în care el se dezvoltă.

Creșterea unui copil echilibrat, care să aibă încredere în sine, să fie empatic și capabil să facă față provocărilor vieții, este o misiune frumoasă, dar uneori copleșitoare. Ca mamă, știi cât de ușor e să te îndoiești că faci lucrurile bine. Iar adevărul este că nu există rețeta perfectă. Dar, din fericire, există câteva lucruri pe care le poți face pentru a te asigura că lucrurile vor funcționa echilibrat.

5 sfaturi pentru a crește copii încrezători, amabili și rezilienți

Esther Wojcicki, autoare a site-ul mother.ly, a dezvoltat o filosofie prin care să-și crească copiii și nepoții încrezători, amabili și rezilienți. Această filosofie conține cinci principii care te pot ghida în acest proces.

Încrederea: Construiește fundamentul încrederii

Copiii capătă încredere în ei înșiși atunci când simt că noi, părinții, avem încredere în ei. Când îi lași să își exprime ideile, chiar și atunci când par fanteziste, le transmiți că părerile lor contează. Încurajează-i să încerce, să greșească și să învețe. Spune-le des: „Ai reușit pentru că ai muncit, nu pentru că a fost ușor!”

Încrederea se clădește și din micile promisiuni respectate. Dacă le-ai spus că mergeți în parc după prânz, mergi, chiar dacă e doar pentru zece minute. În ochii lor, cuvântul tău devine o ancoră de siguranță. Așa învață că lumea poate fi un loc sigur, iar ei pot conta pe relațiile lor.

Nu în ultimul rând, fii tu însăți un model de încredere. Nu-ți fie teamă să recunoști când nu știi ceva sau când ai avut o zi grea. Le arăți astfel că vulnerabilitatea face parte din viață și că nu trebuie să fie perfecți pentru a fi valoroși.

Respect: Ascultă-i vocea

Chiar și cei mai mici copii vor să se simtă ascultați și înțeleși. Când te oprești din ceea ce faci ca să îi privești în ochi și să le asculți cu adevărat cuvintele (sau plânsul, sau nervii), le transmiți că vocea lor are greutate. Nu e nevoie să le dai mereu dreptate, e suficient să îi asculți cu respect.

Respectul începe cu lucruri mărunte: să le spui înainte de a-i lua în brațe, să le ceri părerea, să nu-i întrerupi. Dacă tu îi tratezi cu demnitate, ei vor învăța să se trateze pe sine și pe ceilalți la fel.

Fii atentă și la tonul în care le vorbești. Copiii absorb emoțiile ca un burete. Dacă ridici vocea des sau îi ironizezi, vor crede că e normal să fie tratați așa, și poate vor face la fel cu alții. În schimb, dacă le vorbești cu blândețe, chiar și în momente tensionate, le oferi un model sănătos de relaționare.

Citește și: Cum îți poți ajuta copilul să facă față unei lumi dure: Strategii bazate pe știință

Independență: Lasă-i să preia conducerea

Știu, e greu să nu sari imediat să le rezolvi toate problemele. Dar tocmai în acele momente când îi lași să găsească singuri soluții, le oferi cel mai mare dar: încrederea că se pot descurca. Chiar dacă-și pun șosetele invers sau fac un turn de cuburi care cade, procesul în sine este mai valoros decât rezultatul.

Oferă-le ocazii adaptate vârstei lor pentru a decide ce să poarte, ce gustare să aleagă, cum să-și organizeze jucăriile. Când simt că au control asupra micilor alegeri, se dezvoltă ca niște ființe capabile și autonome.

Desigur, independența nu înseamnă să-i lași de capul lor. E despre a-i susține de pe margine, cu o plasă de siguranță invizibilă. E acel echilibru între a fi aproape și a nu interveni, care le permite să învețe din experiențele proprii.

Colaborare: Învață-i că împreună sunteți mai puternici

Colaborarea nu se învață din predici, ci din lucrurile mici făcute împreună. Implică-i în activitățile casei, chiar dacă pare mai ușor să le faci tu. Spune-le: „Suntem o echipă, și în echipă fiecare contează.” O astfel de atitudine le dezvoltă sentimentul de apartenență și responsabilitate.

Atunci când apar conflicte între frați sau colegi, nu sări direct cu soluții. Ghidează-i să găsească un compromis sau să exprime ce simt. Astfel, îi înveți să negocieze, să asculte și să înțeleagă perspectiva celuilalt.

Nu în ultimul rând, arată-le cum arată colaborarea în relația dintre voi. Recunoaște când greșești și cere-ți iertare. Roagă-i uneori să te ajute, nu doar să te asculte. Asta îi arată că relația voastră e o legătură de încredere reciprocă, nu doar o autoritate unilaterală.

Bunătate: Însușirea care ține totul împreună

Bunătatea este poate cea mai importantă lecție pe care o poți oferi. Nu trebuie să fie ceva spectaculos. E de ajuns un zâmbet, un „mulțumesc”, un ajutor oferit unui coleg. Fii atentă să le recunoști și să le apreciezi gesturile frumoase, oricât de mici ar părea.

Cel mai eficient mod de a cultiva bunătatea este prin exemplul personal. Copiii învață din ce văd: când ajuți o vecină, când ești răbdătoare în trafic sau când îți păstrezi calmul în fața unui angajat nepoliticos. Ei vor înțelege că bunătatea e o forță, nu o slăbiciune.

Citește și: Critica constantă în copilărie: ce trăsături dezvoltă adulții care au avut parte de un astfel de comportament

Încurajează-l să-și exprime emoțiile și să le recunoască și pe ale altora. Un copil empatic va fi automat și mai blând. Când îi ajuți să spună ceea ce simt, precum „Ești supărat că n-ai câștigat, înțeleg”, îi ajuți să recunoască și emoțiile celor din jur.