Animalele in viata omului - prieteni sau sursa de hrana

Peste noua mi­liarde de vite sunt sacrificate anual doar in America de Nord, in timp ce in Europa numarul lor se ridica la 300 de milioane. Nenumarate campanii au atras atentia asupra conditiilor precare in care sunt crescute, transportate si sacrificate. Cu toate acestea, in Marea Britanie, consumul de carne a crescut cu 50% in ultimii 40 de ani. Nimeni nu s-a lasat impresionat de masacrul prelungit.

Destul de ciudat, daca tinem seama de faptul ca alte animale sunt tratate mult mai bine. Cifrele vorbesc de la sine, doar in Marea Britanie exista 16 mi­lioane de caini si pisici, animale de companie, la care se adauga vreo 5 milioane de serpi si soparle, ca sa nu mai vorbim despre alte specii. Ce baza psihologica are aceasta ipocrizie care ne face sa tinem in captivitate sau sa consumam unele fiinte, iar pe altele sa le pri­vim ca pe niste membri ai familiei noastre?

Intre dragoste si foame

Un raspuns, cel putin partial, a fost dat de Hal Herzog, un psiholog specializat in studiul relatiilor dintre oameni si animale, in cartea subintitulata „Observatii asupra unor comportamente contradictorii". El incearca sa explice de ce tinem unele animale in casa si sa clarifice motivele pentru care unele ne plac si pe altele nu le putem suferi. Meseria lui Herzog este antrozoologia, domeniu foarte nou, dar in plina dezvoltare, care incearca sa ne explice de ce „simpatizam" unele animale si ne plac cele care seamana cu noi.

Nimic nou sub soare, pe la jumatatea secolului trecut, biologul Stephen Jay Gould sustinea ca ne este simpatic soricelul Mickey Mouse fiindca Walt Disney l-a desenat cu ochi mari, ca sa semene cu un copil. Evolutia ne-a facut, spunea el, sa ne iubim copiii, iar noi transferam aceasta reactie pozitiva la orice alta fiinta cu trasaturi asemanatoare, folosind mecanismul freudian al proiectiei.

Tot aici gasim explicatia faptului ca unele animale ne starnesc frica sau repulsia, de pilda, serpii. Exista insa diferente culturale semnificative. O cercetatoare din California, psiholoaga Lynne Isbell, crede ca sistemul nervos central este specializat in detectarea serpilor, de care ne e o frica de moarte. Dar biologul Jared Diamond a constatat ca locuitorii din Noua Guinee nu se tem de serpi, desi o treime dintre ei sunt veninosi. Ei stiu sa deosebeasca speciile si vaneaza numai serpii neveninosi, pe care ii mananca, considerandu-i o adevarata delicatesa.

Factorii care influenteaza simpatia

Legatura noastra cu animalele depinde si de prezenta unei „concurente". Cei care nu au copii par sa fie mai atasati de animalele de companie, iar cei care au copii pot pretexta cu usurinta ca rolul animalelor este sa le fie tovarasi de joaca. Nu sunt puse in evidenta mari deosebiri intre sexe privind relatia cu animalele, desi femeile par sa fie ceva mai blande si mai iubitoare.

De altfel, inca din secolul al XIX-lea, femeile au consti­tuit majoritatea covarsitoare a celor care au militat pentru „drepturile" animalelor, in timp ce cruzi­mea fata de necu­van­ta­toare este in mare masura apanajul copiilor de sex masculin. Si aici exista o explicatie biologica, oxitocina, un hormon feminin implicat in reproducere, este raspunzator si pentru afectiune, pe cand testosteronul masculin trimite barbatii in directia opusa.

S-a vorbit si se vorbeste mult despre contributia animalelor de companie la imbunatatirea starii de sanatate a posesorului, copiii din casele in care se gasesc animale au sanse mai mici sa sufere de astm, batranii care cresc animale de apartament au mai rar simptome depresive.

Rezultatele cercetarilor sunt nesigure, exista familii care isi tin animalul de companie in curte, ca sa infricoseze eventualii spargatori. Tot ce este absolut sigur in materie de antrozoologie, spune Herzog, este ca nimic nu e sigur in acest domeniu. Avem in creier diverse sisteme operationale care ne fac sa iubim animalele, dar care nu ne impiedica sa ne purtam oribil cu ele.

Cum spune si titlul cartii sale, pe unele le iubim, pe unele le detestam, pe altele le mancam. Dar asa zicea George Orwell in inspaimantatoarea sa distopie politica: „Ferma zootehnica", punandu-si cuvintele in gura unui porc. „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele!"

Citeste si Jurnalul National

+2

Mai multe fotografii

Foto: minnemom.com