Adaugă-ne ca sursă preferată în Google„Veneam aici cat inca blocul era in constructie si ne plimbam prin santier. Mi se parea asa frumos... Construiam pereti imaginari si faceam scenarii de cum va arata casuta noastra.
Era amuzant; ne bucuram de pomii care se vad din dormitoul nostru, de terasa pe care ne-o imaginam plina de flori si, la sfarsit, cand plecam, Victor zice „sper sa fie asta al nostru" pentru ca apartamentele nu aveau inca numere si trebuia sa ne ghidam dupa o schita a blocului care ne creea destul de multe confuzii" povesteste Cristina, care de fiecare data cand intra in casa se bucura de baia de lumina si se felicita pentru schimbarea dusumelei intr-una de culoare alba, care creeaza iluzia unui spatiu mult mai mare.
S-a schimbat complet atmosfera apartamentului care era mult mai sobra initial. „Cand intru in casa si vad din usa geamurile astea uriase dintr-un capat in altul al peretelui ma simt ca si cum as intra intr-un penthouse" spune Cristina.
Insula cu barci din polonice
Insula din bucatarie a fost iarasi o idee la care au tinut foarte mult. „Voiam neaparat o bucatarie deschisa. Bucataria a fost dintotdeauna centrul casei pentru mine si nu voiam sa ma izolez intre patru pereti; voiam sa am acces usor la blat mai ales ca aparuse Tudor si cand ai un copil mic folosesti foarte mult bucataria si, in plus, voiam sa pot fi la bucatarie si in acelasi timp sa fiu si cu prietenii veniti in vizita sau seara cu Victor si Tudor."
Rastelul pentru ibrice si ustensilele de bucatarie a fost o ideea lui Victor, mai ales ca el este pasionat de bucatarie. Insula a fost creata prin ridicarea ei de la nivelul solului pentru a putea trece pe sub podium toate racordurile. Hota au centrat-o pe mijloc pentru ca este piesa de rezistenta a bucatariei, iar corpul de dulapuri l-au incastrat intr-o „cutie" de gips carton cu ferestre spre rafturi.
Blatul a fost si el cu cantec, si asta pentru ca este mai lat cu 10 cm decat masurile standard. Blatul a fost facut pe comanda direct in fabrica; cel standard are o latime de 60 de cm, iar al lor are 70 cm.
„Ma bucur foarte mult ca am insistat sa avem blat de lemn in bucatarie. La prima vedere parea o ideea proasta avand in vedere ca este expus la umezeala, dar in final s-a dovedit ca tratat este la fel de practic ca orice blat, iar in plus aduce nota aceea de caldura pe care o da lemnul" spune Cristina si isi aminteste ca initial i s-a parut o problema faptul ca din cauza racordurilor au trebuit sa ridice bucataria pe un podium, dar la final si-a dat seama ca este o nota in plus de individualizare a bucatariei in open-space.
Cristina credea ca treapta ii va crea probleme lui Tudor, dar se pare ca el s-a obisnuit cel mai repede cu ea.
Casa in care nu se spune „nu"
Camera lui Tudor s-a vrut de la inceput in culori neutre pentru ca Victor si Cristina ii doresc un fratior sau o surioara.
„Am stabilit sa facem peretii verzi; o culoare care se potriveste si la camere de baieti si la camere de fetite. Mobila... intotdeauna am stiut ca in camerele copiilor mei mobila va fi alba. Curata si inocenta. Cat despre mocheta din camera lui Tudor este atat de pufoasa si potrivita sa te tavalesti pe ea, incat un prieten de-al nostru, cand a venit in vizita, i-a cerut voie lui Tudor sa-l lase sa doarma acolo pe jos."
Casa asta este perfecta pentru copii, pentru ca am stiut de la inceput ca vrem sa fie un urias spatiu de joaca, fara obstacole si fara interdictii. Cand mergem in vizita ne dam seama cat de nepotrivite sunt spatiile aglomerate pentru copii; acolo esti nevoit tot timpul sa stai cu gura pe el si sa-i spui ca nu are voie sa faca aia, nu are voie sa faca cealalta...
Cand ne intoarcem acasa rasuflam usurati si noi si el. Acasa niciodata nu-i spunem nu, pentru ca totul este gandit ca el sa aiba acces numai la lucrurile la care are voie. Si este foarte important la varsta asta sa nu-l frustrezi cu interdictii."
I-am intrebat de planurile de viitor si au cazut de acord ca acestea cu certitudine se invart in jurul terasei, care se va umple vara asta de flori si prieteni.
