Specialistul nostru ne atrage atentia ca, pentru a ne putea da seama daca prichindelul nostru are o tulburare de vorbire, trebuie sa avem in vedere ca limbajul presupune doua arii:
● limbajul receptiv - capacitatea copilului de intelegere a mesajului,
● limbajul expresiv - capacitatea copilului de a exprima prin mimica, gesturi, cuvinte, un mesaj.
Important este sa ne raportam la ambele componente ale limbajului. De multe ori scapam din vedere latura receptiva a limbajului, intr-adevar mai putin sesizabila. Ne facem probleme intrucat copilul nu spune mama, dar daca ii spunem sa arate unde este mama vom constata ca el o arata imediat pe aceasta. Ceea ce inseamna ca are capacitate de intelegere, dar pur si simplu inca nu stie cum sa spuna mama. Mai grav ar fi daca nu ar sti sa o arate, daca ar da dovada ca nu intelege mesajul care i se comunica.
Semnale de alarma
Potrivit psihologului Oana-Maria Udrea, apare un semnal de alarma cand observam ca limbajul receptiv este deficitar. Iata cateva semne: copilul nu reactioneaza cand este strigat pe nume, nu raspunde la nici un stimul verbal, nu arata cu degetul, nu reactioneaza la dialogul cu cei din jur, nu este prezent. Toate aceste tulburari ale limbajului din punct de vedere calitativ pot fi cauzate de deficiente de auz, tulburari din spectrul autist, probleme de integrare a copilului in relatiile de comunicare.
In schimb, in masura in care copilul intelege ce i se spune, are contact vizual cu persoana care ii vorbeste, este prezent si comunica neverbal, rade, arata cu degetul, dar inca nu se poate exprima prin cuvinte sau printr-un numar mare de cuvinte, atunci parintii nu trebuie sa-si faca problema. N-au altceva de facut decat sa aiba rabdare, sa comunice cu copilul lor, sa nu il certe daca nu stie sa rosteasca un cuvant, sa nu-l traumatizeze prin conditii de genul "nu-ti dau apa pana nu spui apa" etc.
Dezvoltare in ritm propriu
Psihologul Oana-Maria Udrea spune ca vorbirea sau limbajul expresiv reprezinta o etapa in cadrul intregii dezvoltari neuropsihomotorii a copilului. Copilul nu invata sa vorbeasca asa cum adultii invata o limba straina. Asadar, limbajul copilului evolueaza cu celelalte paliere de dezvoltare. Si sa nu uitam ca fiecare copil are ritmul propriu de dezvoltare. Nu toti copiii incep sa mearga fix la 1 an sau nu toti copiii spun 10 cuvinte la aceasta varsta. Unii copii se dezvolta mai rapid pe partea fizica (stau in sezut, merg mai devreme), pe cand altii se dezvolta mai degraba pe partea psihocomportamentala (vorbesc mai repede, comunica usor, pun intrebari).
6 luni, 1 an, 18 luni...
Specialistul consultat de Jurnalul de sanatate precizeaza principalii parametri ai dezvoltarii limbajului. La varsta de 6 luni, bebelusul gangureste, are intonatie, recunoaste vocea mamei, isi recunoaste numele si reactioneaza cand este strigat, raspunde mimic la un ton prietenos sau mai putin prietenos, rade, chicoteste sau se enerveaza, dupa caz.
La un an, copilul este capabil sa spuna cateva cuvinte cu sens, cu adresa (exemple: mama, tata, papa, apa, miau), chiar daca pe unele nu le pronunta corect. Tot la aceasta varsta incepe sa inteleaga mici instructiuni. Daca la 1 an copilul nu vorbeste, este important ca parintii sa fie atenti la ansamblu, aminteste psihologul Oana-Maria Udrea. Este posibil ca vocabularul copilului sa nu fie bogat, dar sa aiba o capacitate de intelegere foarte buna.
Citeste tot articolul in Jurnalul
FOTO: domanadvantage.com
