Discuțiile controversate despre desemnarea sexului depășesc spectrul culorilor, al hainelor și alte lucruri care au devenit foarte comerciale în ultimii ani. Cu toate acestea, unii părinți încă organizează petreceri de dezvăluire a sexului bebelușilor lor.
Istoria culorilor roz și albastru
Culorile roz și albastru au devenit semnificative pentru fete respectiv băieți abia după Primul Război Mondial. În secolul dinaintea războiului, toți bebelușii erau îmbrăcați în rochițe albe pentru a permite schimbarea rapidă a scutecelor. Până la vârsta de 6-7 ani, copiii purtau îmbrăcăminte unisex.
Albastru pentru fete și roz pentru băieți
Lucrurile s-au schimbat în 1918 când un articol din publicația Ladies’ Home pretindea că rozul e pentru băieți și albastrul pentru fete. Se pare că rozul, care este un derivat al culorii roșu a fost considerat prea puternic pentru a fi purtat de fete. Astfel, fetelor li s-a asociat o culoare care să sugereze lumina zilei și culoarea cerului, adică albastrul.
Media a fost cea care a promovat noțiunea de asociere a culorilor cu un anume sex, ducând la spălarea pe creier a tuturor celor responsabili pentru strategiile de marketing. Producătorii de haine s-au gândit că pot folosi această strategie a culorilor pentru a crește vânzările.
În 1927, revista Time a publicat o diagramă care reprezenta toate culorile potrivite în funcție de sex, conform magazinelor de haine din SUA.
Când s-a produs schimbarea
Abia în 1940 producătorii de haine au decis să schimbe direcția și să propună culoarea roz pentru fete și culoarea albastru pentru băieți. Acest nou val a fost popular până în anii 1980 când hainele unisex pentru copii au devenit din nou la modă.
Culorile pentru hainele copiilor din zilele noastre
Astăzi, sexul unei persoane a devenit ceva strict cultural, potrivit lui Riki Wilchins, un expert pe studiul sexelor din SUA și autorul a cinci cărți pe acest subiect. Multe culturi se folosesc de alte modaități pentru a diferenția între fete și băieți, potrivit Reader’s Digest.
De exemplu, în trecut, în cultura chineză se presupunea că femeile trebuie să aibă picioarele mici și erau legate pentru a limita dezvoltarea labei piciorului.