ADHD-ul (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) poate trece neobservat sau confundat cu obrăznicia, însă există semne clare care pot indica această afecțiune.
Toți copiii pot fi energici, neatenți sau impulsivi din când în când. Este firesc ca un copil de 3-5 ani să se miște mult, să aibă dificultăți în a se concentra sau să treacă repede de la o activitate la alta. Însă uneori, aceste comportamente pot fi mai intense, mai persistente și pot afecta serios viața copilului acasă, la grădiniță sau în relațiile cu ceilalți.
ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare la copii. Ea nu înseamnă că un copil este „rău”, „leneș” sau „prost crescut”, ci că are un mod diferit în care creierul lui funcționează și procesează informația. Recunoașterea timpurie a semnelor este importantă pentru a-i oferi sprijinul de care are nevoie.
Cum îți dai seama că micuțul tău ar putea să sufere de ADHD
În rândurile de mai jos, vei descoperi cele mai frecvente semne care pot indica ADHD la vârste mici, diferențele dintre un comportament normal și unul problematic, precum și pașii pe care îi poți face dacă ai suspiciuni.
Observi că nu poate sta locului nici măcar câteva minute
Unul dintre cele mai vizibile semne ale ADHD este hiperactivitatea. Copilul pare mereu „pe baterii”, aleargă, se cațără sau se foiește constant, chiar și în momente în care ar trebui să fie liniștit, cum ar fi în timpul mesei sau al poveștii de seară.
Poate întrerupe jocurile, nu se poate concentra pe o activitate mai mult de câteva minute sau schimbă jucăriile foarte rapid. Chiar și în timpul conversațiilor, întrerupe, răspunde înainte să termini întrebarea sau schimbă brusc subiectul.
Este important să ții cont de consistența comportamentului. Dacă aceste manifestări sunt prezente zi de zi, în mai multe contexte (acasă, la grădiniță, în parc), și îți afectează viața de familie sau interacțiunile cu ceilalți copii, este un semnal că merită să discuți cu un specialist.
Citește și: Ce se poate întâmpla cu un copil dacă părinții sunt prea autoritari
Are dificultăți în a-și păstra atenția
Copiii cu ADHD nu sunt doar hiperactivi. Mulți dintre ei se confruntă și cu probleme de atenție. Poate observi că micuțul tău visează cu ochii deschiși, se plictisește ușor sau nu reușește să urmeze instrucțiuni simple, deși știe ce are de făcut.
De exemplu, dacă îi ceri să-și pună pijamaua, s-ar putea să se apuce de altceva pe drum și să uite complet ce avea de făcut. Sau, la grădiniță, educatoarea poate semnala că nu își finalizează desenele, nu ascultă poveștile până la capăt sau își pierde repede interesul.
Aceste dificultăți nu sunt din lipsă de inteligență. Dimpotrivă, mulți copii cu ADHD sunt foarte creativi sau curioși. Problema apare când atenția este greu de susținut în sarcini care cer efort sau repetitivitate, iar asta le afectează învățarea și dezvoltarea.
Reacționează impulsiv și are dificultăți în a-și controla emoțiile
Impulsivitatea este un alt indicator important. Dacă micuțul reacționează imediat la stimuli, fără să gândească înainte, întrerupe frecvent alți copii, lovește, strigă sau face crize de furie dese, e posibil ca impulsivitatea să fie o problemă reală.
Copiii cu ADHD au dificultăți în a-și regla emoțiile. Pot părea foarte sensibili, trecând rapid de la veselie la frustrare, sau devin copleșiți de lucruri minore, cum ar fi să li se spună „nu”. Pot avea dificultăți în a aștepta rândul lor sau în a accepta limitele impuse de adulți.
Această lipsă de control emoțional și comportamental nu e cauzată de lipsa de disciplină, ci de modul în care funcționează sistemul lor nervos. Cu sprijin adecvat, copilul poate învăța strategii pentru a-și gestiona mai bine reacțiile și emoțiile.
Citește și: De ce mint copiii? Ce putem face să nu mai mintă? Cum reacționăm când copiii ne mint?
Ai primit semnale și din alte surse (educatoare, bunici, alți părinți)
Uneori, părintele este prea aproape de copil pentru a observa toate diferențele, mai ales dacă este primul copil. De aceea, este important să fii atentă la feedback-ul din partea altor adulți care petrec timp cu el: educatoare, îngrijitoare, bunici, terapeuți.
Dacă mai multe persoane observă dificultăți de concentrare, comportamente impulsive sau agitație constantă, este un semnal că nu e doar un episod trecător. În plus, dacă aceste comportamente îl împiedică pe copil să învețe, să se joace armonios sau să aibă prieteni, este bine să investighezi mai departe.
Cere evaluarea unui specialist dacă ai suspiciuni
Dacă recunoști mai multe dintre comportamentele de mai sus și ele persistă de peste 6 luni, și afectează viața copilului în mod real, este momentul să ceri o evaluare psihologică. Diagnosticul de ADHD nu se pune doar pe baza unei păreri sau a unei impresii, ci în urma unei evaluări complexe, realizate de un psiholog clinician sau un psihiatru pediatric.
Procesul implică chestionare pentru părinți și educatori, observații directe, interviuri și teste specifice. În urma acestora, specialistul va decide dacă este vorba de ADHD sau de o altă dificultate (anxietate, tulburări de somn, probleme de procesare senzorială etc.).
Un diagnostic corect înseamnă și acces la soluții potrivite: terapie comportamentală, consiliere parentală, adaptări la grădiniță sau școală, și, uneori, tratament medicamentos. Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât șansele de progres sunt mai mari.
