Ce se poate întâmpla cu un copil dacă părinții sunt prea autoritari

Urmărește A1 pe Discover

A fi părinte e una dintre cele mai provocatoare meserii din lume, dar și una dintre cele mai importante. Vrem copii care să ne respecte, care să știe să se poarte frumos, să asculte, să fie disciplinați. Și, din dorința de a face lucrurile „corect”, uneori ajungem să fim prea stricte, prea dure, prea „militare”. Însă, potrivit psihologilor și celor mai recente studii din psihologia dezvoltării, stilul parental autoritar, adică acel stil bazat pe reguli rigide, puțină afecțiune și așteptări mari, dar fără explicații sau ascultare, poate avea efecte pe termen lung asupra copilului.

Ce presupune stilul parental autoritar?

Părintele autoritar este acel adult care cere ascultare necondiționată, pune reguli ferme și rareori le explică. Pedepsele sunt des întâlnite, iar expresii precum „nu ai voie” sau „faci cum spun eu” sunt frecvente. În acest stil, copilului i se cere mult, dar i se oferă puțin în termeni de empatie, ascultare sau libertate de exprimare. Acest stil se deosebește de cel autoritar echilibrat, în care părintele pune limite, dar oferă și sprijin emoțional, ascultă și încurajează comunicarea.

Ce se poate întâmpla cu un copil dacă părinții sunt prea autoritari

Gwen Dewar, psiholog clinician, explică într-un articol publicat pe parentingscience.com ce se poate întâmpla cu un copil dacă părinții sunt prea autoritari.

Copilul poate dezvolta anxietate și frică de greșeli

Copiii crescuți într-un mediu prea autoritar învață repede că greșelile se pedepsesc, nu se discută. Asta poate duce la o teamă constantă de eșec, care se manifestă prin anxietate, perfecționism exagerat sau evitarea oricărei provocări. Unii copii ajung să nu mai încerce nimic nou de frică să nu fie certați. Și, în loc să învețe din greșeli, se închid în ei și devin nesiguri.

Stima de sine are de suferit

Un copil căruia i se spune constant ce să facă, fără să fie încurajat să gândească singur, poate începe să creadă că nu e suficient de bun sau că părerile lui nu contează. Își poate pierde încrederea în sine și în capacitatea de a lua decizii. Mai târziu, acest copil ar putea deveni un adolescent care se lasă influențat ușor sau care nu are curajul să-și exprime ideile.

Citește și: Cum să ajungi la un echilibru între disciplină și afecțiune în parenting

Poate deveni rebel sau excesiv de obedient

Copiii reacționează diferit la un stil autoritar. Unii se revoltă și devin rebeli, mai ales în adolescență, atunci când simt că nu au voce și încep să se opună oricărei reguli. Alții devin excesiv de obedienți și temători, pierzându-și treptat autenticitatea.

Nici una dintre variante nu este sănătoasă. Copilul rebel riscă să ia decizii impulsive, doar ca să demonstreze ceva. Cel obedient riscă să nu-și cunoască adevăratele nevoi și să devină dependent de aprobarea altora.

Are probleme în relațiile cu ceilalți

Un copil crescut într-un mediu unde regulile sunt totul, iar afecțiunea e condiționată, poate întâmpina dificultăți în relațiile sociale. Poate deveni agresiv (pentru că așa a fost tratat) sau retras (pentru că a învățat că e mai sigur să nu se exprime). În ambele cazuri, copilului îi poate fi greu să-și construiască relații sănătoase bazate pe respect, empatie și comunicare.

Dezvoltă o învățare bazată pe frică, nu pe înțelegere

Copiii au nevoie să înțeleagă „de ce”-ul din spatele regulilor, nu doar să le urmeze orbește. Când educația se bazează exclusiv pe frică de pedeapsă, copilul învață să se comporte „corect” doar când e supravegheat. Nu învață principiile morale din spatele comportamentului bun. Asta poate duce la comportamente ascunse, minciuni sau evitarea sincerității, mai ales pe măsură ce copilul crește.

Citește și: Ce este disciplina pozitivă? Cum ajută în dezvoltarea în dezvoltarea responsabilității și echilibrului

Ce poți face dacă simți că ai tendințe autoritare?

Dacă ai crescut într-un mediu strict, e posibil ca, fără să-ți dai seama, să repeți același model. Vestea bună este că te poți schimba și poți deveni un părinte echilibrat. Iată ce soluții oferă specialiștii:

• înlocuiește pedepsele cu consecințe logice (ex: „dacă nu strângi jucăriile, nu vei mai putea să te joci cu ele mâine”).
• oferă-i copilului ocazia să-și spună părerea, chiar dacă decizia finală îți aparține.
• folosește propoziții de tipul „înțeleg că ești supărat, dar...” în loc de „nu mai plânge!”.
• laudă efortul, nu doar rezultatul.
• nu te teme să-ți ceri scuze când greșești. Copiii învață prin exemplu.

A fi fermă nu înseamnă a fi dură. Copiii au nevoie de limite, dar și de dragoste, răbdare și înțelegere. Prea multă autoritate, fără o doză sănătoasă de empatie, poate lăsa urme adânci în inima și mintea copilului. Nu e ușor să găsești echilibrul, dar e posibil. Iar tu, ca mamă, ești deja pe drumul cel bun dacă te întrebi cum să fii mai bună pentru copilul tău.