Uneori, cuvintele nu vin ușor. Alteori, emoțiile sunt copleșitoare. Dar, în momentele cele mai grele, copiii au nevoie de noi mai mult ca oricând, nu ca să le oferim răspunsuri perfecte, ci ca să fim acolo. Sinceri, calzi, umani. Așa cum ne învață și medicul pediatru care e, în același timp, mamă.
Cum le vorbim copiilor despre moarte: sfaturi de la un medic pediatru și mamă
Moartea e unul dintre cele mai grele subiecte de abordat cu un copil. Ca mame, instinctul nostru este să-i protejăm, să-i ferim de suferință. Dar, în același timp, ne dorim să creștem copii pregătiți pentru realitățile vieții. Iar moartea, din păcate, face parte din viață.
Fie că e vorba de un bunic iubit care a murit după o boală lungă, de un tată pierdut într-un accident sau chiar de moartea unui cățel drag, copilul simte că ceva s-a schimbat. Iar noi, părinții, trebuie să le fim alături cu sinceritate, empatie și răbdare.
Un medic pediatru și părinte în același timp povestește pentru todaysparent.com cum, în astfel de momente, primește apeluri disperate de la familii care nu știu cum să le explice copiilor ce s-a întâmplat. Iată ce recomandă.
Pregătește-te emoțional înainte de discuție
Înainte de a-i vorbi copilului, întreabă-te: „Sunt pregătită emoțional pentru această conversație?” Nu trebuie să ai toate răspunsurile, dar e important să fii suficient de liniștită încât să îi oferi sprijin.
Nu amâna prea mult
Chiar dacă nu spun nimic, copiii simt când se întâmplă ceva grav. Observă tonul vocii, gesturile, lacrimile sau privirea pierdută. Nu putem ascunde durerea de ochii lor.
Un studiu recent arată că micuții se gândesc la moarte chiar înainte de a ști cum să întrebe despre ea. Uneori chiar de la 4-5 ani. Iar imaginația lor poate fi mai înspăimântătoare decât realitatea. De aceea e mai bine să audă adevărul de la tine, spus cu blândețe.
Cere ajutor dacă nu poți discuta singură
E firesc ca uneori să fii copleșită de durere. Dacă simți că nu ești în stare să-l susții emoțional pe copilul tău, roagă pe cineva de încredere să stea cu el. Poate fi o bunică, un prieten apropiat sau chiar un educator.
Plânsul tău nu îl va răni
Multe mame se tem să plângă în fața copilului, dar nu trebuie. Dimpotrivă, e important ca cei mici să vadă că e în regulă să ai emoții puternice.
Dacă vă sprijiniți reciproc, chiar și în momente grele, copilul învață că durerea poate fi împărtășită și că nu trebuie să o ducă singur.
CITEȘTE ȘI: Cum să crești un copil inteligent emoțional: sfaturi pentru părinți
Alege cuvintele potrivite
Evită expresii vagi precum „a plecat în cer” sau „doarme”. Acestea pot deruta copilul sau îi pot crea frici ascunse (că și el poate adormi și să nu se mai trezească). E mai bine să spui lucrurile clar: „Bunicul a murit. Asta înseamnă că trupul lui nu mai funcționează și nu o să-l mai vedem.”
Oferă-i siguranță
Asigură-l că el este în siguranță și că oamenii pe care îi iubește sunt bine. Copiii mici pot avea frici ascunse că dacă a murit cineva drag, și ei sau părinții vor muri în curând.
Cum le vorbim despre moarte în funcție de vârstă
Copiii sub 2 ani
Chiar dacă nu înțeleg noțiunea de moarte, ei simt absența unei persoane sau schimbările din jur. Spune-i lucruri simple: „Tataie nu mai vine, pentru că a murit.” Fără prea multe detalii.
Dacă sunteți o familie religioasă, decideți dacă și cum veți vorbi copilului despre viața de după moarte. E important ca ambii părinți să fie pe aceeași lungime de undă.
Totodată, poți începe discuția prin exemple din natură. O frunză uscată, o insectă moartă sau un animal găsit pe marginea drumului pot fi un punct de pornire pentru a introduce ideea de moarte, într-un context mai puțin dureros.
Copiii între 3 și 8 ani
Copiii din această categorie de vârstă pot înțelege moartea, dar încep să o proceseze intens. Pot întreba același lucru de zece ori pe zi, pot desena sau inventa jocuri despre moarte. Toate toate acestea sunt mecanisme normale de adaptare.
Unii copii pot avea gânduri „magice”, că moartea se poate anula sau că un gând rău a provocat moartea cuiva. Ascultă-i, ca să știi cum să le răspunzi.
Așadar, chiar dacă ție îți e greu, copilul are nevoie să simtă că poate vorbi cu tine despre orice. Chiar și despre lucrurile care dor. Dacă îi transmiți că subiectul e „interzis”, va rămâne cu întrebări și griji pe care nu va ști unde să le ducă.
De asemenea, poți citi împreună cu el cărți precum „Firul invizibil” sau alte povești care ating tema pierderii. De asemenea, filmele pentru copii includ uneori personaje care mor. Iată de ce acestea pot fi un bun pretext pentru a deschide discuția.
Copiii peste 9 ani
Copiii mai mari sau adolescenții par maturi, dar emoțional pot fi mai fragili decât ne așteptăm. Mulți nu vor veni la părinți cu suferința lor, și nu pentru că nu au încredere, ci pentru că vor să te protejeze.
Dacă nu vor să vorbească cu tine, întreabă-i: „Ai pe cineva cu care ai vorbit despre asta? Un prieten, un profesor, antrenorul tău?”
Poți anunța discret un adult apropiat să fie atent, fără a pune presiune.
Totodată, respectă-le nevoia de spațiu. Unii copii nu vor să vorbească deloc o perioadă, și este în regulă.
Chiar dacă nu poți schimba durerea, îi poți da copilului un sentiment de stabilitate. Puteți face împreună o cutie cu amintiri, un desen, o scrisoare pentru cineva drag sau un colaj cu poze.
CITEȘTE ȘI: 10 fraze dăunătoare pe care părinții nu ar trebui să le spună copiilor lor
Unii adolescenți pot găsi alinare în activism, adică implicându-se în cauze legate de pierderea suferită. Îi ajută să transforme durerea în acțiune și să simtă că nu sunt singuri.
