Probabil ca mai important decat numarul greselilor iertate nu este atat de important cat gravitatea lor. Daca este vorba de un lucru minor, care supara pe moment, este firesc ca si iertarea sa vina la fel de simplu. Cand insa situatia se complica si se ajunge la certuri in care se spun cuvinte dure, a le retrage sau a le sterge cu buretele este mai greu.
Iertarea ca forma de restabilire a echilibrului in cuplu
In situatia in care unul dintre parteneri inseala, exista persoane care nu ar trece niciodata cu vederea peste o infidelitate si altele care pot accepta acest lucru, in functie de mai multe motive.
Unul dintre ele poate fi faptul ca partial se simte vinovata sau responsabila pentru tradarea partenerului. Nu toate situatiile sunt la fel si depinde de cat de sinceri pot fi cei doi unul cu celalalt cand se gasesc intr-o astfel de situatie, daca vor sa se regaseasca intr-adevar sau nu.
Atunci cand cel care a gresit este constient de suferinta pe care a provocat-o persoanei iubite si lupta in mod real pentru a obtine iertarea, lucrurile se pot remedia, iar relatia poate deveni chiar puternica.
Sunt lucruri mai mari sau mai mici care atunci cand sunt iertate sincer, pot consolida o relatie si ii poate face pe cei doi parteneri sa fie mai constienti de ceea ce au.
Iertarea care lezeaza respectul de sine
Insa atunci cand unul dintre cei doi ii tolereaza partenerului anumite lucruri din teama de a ramane singur, lipsa de incredere in propria persoana sau din motive financiare, situatia se va agrava in timp, desi aparent pare sa se fi restabilit armonia.
Daca cel care isi cere iertare o face fara sa creada in ceea ce spune, sau mai rau, nu ii pare rau de ce a facut si partenerul ii accepta pur si simplu anumite lucruri, relatia este toxica si nu face decat sa sporeasca anxietatile celui caruia i s-a gresit. Uneori, a ierta este mai rau decat a pune punct relatiei si a merge mai departe, spre ceva mai bun.
Foto: instituteofconflict.com
VIDEO! Reteta: pastrav umplut cu macrou afumat... Luna ianuarie este luna Asterix si Obelix!...