Si pentru ca si Charles vine o data pe an de la Buckingham la Viscri, vara este prilej de agitatie si murmur in sat. Rupt de povara consumerismului si a alergaturii urbane, la Viscri seara iti zboara gandul catre vremuri demult apuse, cand painea si nucile se prajeau pe plita, scartaitul dusumelei era singura muzica ce se auzea din camere. Si pentru ca satul a pastrat inca aroma vietii de acum cateva sute de ani, de curand a devenit componenta a patrmoniului UNESCO.
Casa incremenita in timp
Aflat intr-o regiune izolata si rurala, satul Viscri parea destinat declinului, dupa ce locutorii sai saxoni, instalati in Romania din secolul al XII-lea, au hotarat sa emigreze in masa catre Germania, dupa caderea comunismului in 1989. Dupa ce au fost abandonate, casele au inceput sa intre in paragina, iar satul a fost amenintat cu disparitia. Ulterior, romii care traiesc la periferie au ocupat unele dintre aceste case traditionale si au invatat sa le restaureze. Incurajati sa dezvolte turismul rural prin intermediul odailor si meselor pentru oaspeti sau a plimbarilor cu trasura, actualii locuitori, atat romi romani, cat si etnici maghiari sau germani au readus satul la viata.
In sat inca locuiesc urmasi ai vechilor saxoni colonizati aici de stapaniri straine pentru a fi pavaza in calea invaziilor tatare si otomane. Germanii au lasat astfel mostenire cea mai veche biserica fortificata din Transilvania (datata de la 1210), unde se tin si acum slujbe, o data pe luna. Putini, ei mesteresc la casele aflate inca in picioare, la biserica fortificata sau, impreuna cu romanii, croseteaza traditionalele sosete de Viscri. Incaltarile din lana oilor din dealurile care pazesc satul au fost si personaje de film documentar, premiat la festivaluri internationale, Satul Sosetelor.
Vezi mai multe fotografii pe Good Homes
VIDEO! Peisaje delicioase, semnate Carl Warner... Romania e prima in Europa la mortalitate infantila...
