Gelozia - un mod de a ne manifesta iubirea, dar si nesiguranta

Gelozia este inevitabila, asa cum este si somnul sau simpla actiune de a gandi. Doar gradele de manifestare, intensitatile, frecventa aparitiilor difera de la om la om, si - mai ales - de la un tanar la altul. Spun "tanar", fiindca varsta mai schimba dinamica geloziei, varsta o pondereaza (acolo unde ea nu este patolo­gica), asa cum face si educatia.

Tineretea vibreaza, in mod particular, in experienta vietii si, de aceea, ge­lozia devine periculoasa pentru ea. Gelozia de­vi­ne periculoasa pentru cel care-o traieste, mai ales ca tocmai ea, gelozia, risca sa creeze evenimentul de care gelosul se teme; pierderea celui iubit.

Nu vom intra astazi in detaliile suferintei din gelozie, cat vom incerca sa gasim un mic remediu pentru gelozie. Toate starile interioare indezirabile, cu radacini launtrice (in minte si in suflet), precum este si gelozia, pot fi calmate, ameliorate si chiar vin­­decate printr-un apel simplu si de bun-simt la propria noastra ratiune.

In gelozie se ascunde un ceva irational, o gandire tulbure sau turbulenta, peste care dau navala aspecte emotionale in­tu­necate, ascunse in inconstient. Sigur ca noi nu sun­tem doar gelosi, doar furiosi, doar suparati si doar invidiosi.

Nu avem doar intuneric in noi, avem si multa, multa lumina, dar - atunci cand viermele geloziei incepe sa ne sugrume ratiunea - tocmai lumina ni se ascunde in beciul in­cons­ti­en­tei, pentru ca inconstienta insasi sa-i ia locul. Din pri­cina asta apelul la ratiune invinge irationalul, iar apelul la logica suprima temerile, indoielile si trairile rusinoase ale gelosului.

Un argument ra­tional poate vindeca gelozia sau macar o poate transforma dintr-un monstru intr-o musca micuta, ca­pabila sa deranjeze, dar nu sa nasca dureri. Un ar­gument rational suprima puterea irationalului din noi si asta ne poate ajuta sa traim mai frumos lan­ga oamenii pe care-i iubim si ne poate ajuta chiar sa iubim, fara tortita noduroasa a geloziei. Stiti care ar putea fi argumentul acesta?

V-ati gan­dit vreodata cat timp ati petrecut singuri, cat timp v-ati cautat perechea, cati ani, poate, v-au fost de trebuinta pentru a intalni omul pe care va este teama acum ca-l puteti pierde? L-ati intrebat si pe cel iubit prin cate relatii subtiri s-a perindat pana cand v-a intalnit? De obicei, noi intalnim o fiinta de care suntem capabili sa ne apropiem cu adevarat o data la cativa ani buni.

Noi intalnim o fiinta pe care o iubim si ne iubeste cu o frecventa atat de mica, incat devine logic faptul ca o alta intalnire importanta nu-i posibila asa de usor. Poate ca-i posibila o aventura, dar ce conteaza? Poate ca-i posibil ca celalalt sa fie admirat, dorit, placut de multimi de barbati si de femei, dar ce conteaza?

Daca i-a luat ani sa te gaseasca pe tine, ai incredere in asta. Gelozia este o stare de absenta a increderii, insa ea se poate repara cu un asemenea argument rational. Simplul fapt de a fi constient ca dragostea nu sta pe toate cararile, simplul fapt de a-ti aminti ca si tu, si partenerul tau, v-ati cautat - poate si-o viata - are harul de a destabilliza fortele inconstiente ale neincrederii, ale fricii, ale indoielii si ale suferintei. Apoi, gelozia mai poate aparea uneori, dar nu ca expresie a suferintei, ci ca o adiere a dragostei, ca un intaritor al ei, ca un parfum subtil, care-o face mai puternica in sufletele noastre.

Citeste si Jurnalul National!

+1

Mai multe fotografii

Foto: yourlovetips.com