Cea mai mare influenta au avut-o razboinicii bushi, in secolul XIV, cand rochia de mireasa s-a simplificat, iar mirele a inceput sa poarte un costum asemanator cu cel al samurailor.
Shinto se bazeaza pe elementele naturii, insemnand puritate si eternitate. De aceea nunta japoneza traditionala are loc la izvoare Shinto, unde sunt amenajate porti, numite “tori”, sub care are loc unirea simbolica a celor doi indragostiti. Aceste porti, asemanatoare cu portile de lemn din Maramures, adapostesc spirite numite “kami”, ce simbolizeaza casatoria, casnicia si fertilitatea.
Rochia de mireasa trebuie sa fie de un alb imaculat, ce simbolizeaza statutul pur al femeii in fata zeilor si daruirea sa totala catre viitorul ei sot. Rochia ia forma unui kimono cu linii definite, numit “uchikake”, uneori brodat cu modele ce reprezinta flori de “sakura” (cires), iar “voalul” este de fapt o palarie de dimensiuni mari, uneori ornata cu roadele anotimpului in care este oficiata nunta.
Mirele, imbracat intr-un kimono negru, va lua parte la un ritual inedit: trebuie sa bea, consecutiv, 9 pahare de sake. Acest obicei simbolizeaza “ametirea”, care il ajuta pe barbat sa intre mai usor in lumea casniciei.
Dupa ceremonie are loc o receptie, numai cu persoane apropiate, unde mireasa se poate relaxa intr-un kimono rosu, elegant.
In prezent, majoritatea tinerilor din Japonia aleg, incetul cu incetul, sa se casatoreasca in stil modern, insa fara sa se abata de la obiceiurile traditionale.
Foto: www.japaneselifestyle.com
