Aceste obiecte electrocasnice exista de mai putin de 100 de ani. Cu toate acestea, oamenii consuma paine de mai bine de 6.000 de ani si au mancat-o prajita inca din vremea romanilor.
Toastul o face mai crocanta si o pastreaza pentru un timp mai indelungat, o caracteristica importanta pentru civilizatiile stravechi. Inainte de inventarea toasterului electric, painea era prajita direct deasupra focului cu ajutorul unei varietati de instrumente simple.
Schimbarile care se produc in acest aliment la prajire nu tin doar de faptul ca rezista mai mult, ci si devine mai dulce, mai tare si mai potrivita pentru a intinde pe ea ceva cremos.
Toasterul reprezinta de fapt apogeul unui val de inovatii tehnologice care a inceput cu un efort urias de a electrifica Statele Unite. De indata ce casele au fost conectate la curentul electric, s-a creat o nevoie pentru tot felul de electrocasnice si printre ele si toasterul.
Cu toate acestea, la inceput toasterul electric nu era inca o inventie fiabila. Pentru ca suprafata toastului trebuie sa fie incalzita la temperaturi de peste 310 grade Fahrenheit, el trebuia sa contina fire care sa aiba capacitatea de a atinge temperaturi foarte ridicate fara se strica sau a lua foc.
Un astfel de fir ar avea numeroase utilizari, in afara de aplicatiile pentru un toaster electric. Astfel incat, multe companii s-au straduit sa il descopere. Pana in martie 1905, inginerul Albert Marsh a realizat un amestec de nichel si crom, numit nicrom ce are proprietatea de a rezista la temperaturi foarte ridicate.
Au fost mai mute prototipuri de toastere electrice realizate de companii si diversi inventatori, dar abia in 1909 a fost produs primul toaster electric de succes. In iulie 1909, Frank Shailor de la General Electric a obtinut brevetul pentru D-12, considerat a fi primul toaster electric comercial.
Pe de alta parte, Otto Frederick Rohwedder a inventat feliatorul de paine la care a inceput sa lucreze din 1912. La inceput, Rohwedder a venit cu ideea unei masinarii care sa tina feliile impreuna, fiind prinse cu ace de gamalie (o idee nu prea grozava). In 1928, el a inventat o masinarie care sa taie si sa infolieze painea pentru a preveni uscarea ei. Painea feliata a fost astfel popularizata de Wonder Bread in 1930, ajutand si mai mult la castigarea popularitatii sale.
In 1926 a fost inventat toasterul in varianta pop-up, sub numele de "Toastmaster", purtand un logo inspirat de de elementele sale de incalzire. Numele si logo-ul au rezistat pana in secolul 21.
In 1933, la doar 5 ani de la introducerea feliatorului de paine, brutariile din America scoateau la vanzare mai multa paine feliata decat intreaga. De altfel, din 1926 nu s-au mai schimbat atat de multe lucruri.
Pana in anul 1960, toasterul era destul de comun si de ieftin incat sa poata fi cumparat de aproape orice familiei din clasa mijlocie din America. Pana in 1980 toasterele au suferit unele modificari ce permit prajirea de covrigi sau felii mai mari de paine. Totodata, plasticul rezistent la caldura si controlul prin microcipuri l-au facut mai economic si mai eficient decat pana acum.
De curand a parut si toasterul care nu doar ca prajeste, dar poti stabili si pentru cat timp sa pastreze feliile de paine calde. Ramane de vazut in ce mod se va mai transforma in viitorul apropiat.
foto: www.plan59.com
Foloseste cafeaua pentru o piele catifelata... Pericolul generatiei Google...
